Limba națională este o limbă intimă [Atac, la numărul 666]
Dacă, în perioada de viață sovietică limbile națiunilor mici devenise limbi intime și ele se vorbeau „doar sub plapumă”, pentru că pe atunci, ca să vorbești în public în limba sa națională era cel puțin o lipsă de tact (dacă nu, națism sau fascism), apoi, e de înțeles că oricare limbă națională are două spații de activitate, intim și social. Unele din ele sunt oficiale „cu drept” social, altele –nu.
Probabil, acest aspect ne luat în serios în lucrarea „Gândirea nouă”, o carte politică promovată de primul Președinte al URSS, M. Gorbaciov, a produs o confuzie totală în US. Cartea dată, așa și n-a putut fi tradusă în viață (socializată).
Gândirea e un product intim și deci, în fiecare din cele peste 100 de națiuni ale Imperiului Rus (URSS) ceea ce se numea „nou”, se înțelegea diferit. În rezultat, societatea sovietică s-a destrămat formând o comunitate de state (CSI) care și acum nu pot să găsească o limbă socială comună de integritate economică, politică, financiară.
Așadar, între limba intimă și cea socială e o prăpastie care poate fi depășită numai prin un intelect special, o relație deosebit de nouă (intim-social). Acesta, e un Salt al cunoștinței în compoziția căruia n-ar trebui să se recunoască inferioritatea unei limbii față de altă limbă, fie și a unui popor dominant, rus, american, german, unguresc, etc. Saltul cunoștințelor va aduce altceva. Altceva, e ceva care vine din suflet, din atracția intelectelor formate prin interferența celor două limbi (deci, dintre oameni), a limbii intime și limbii sociale.
Probabil, din lipsa acestei atracții spirituale și intelectuale lumea omului este mereu stresată, istoria lui e o istorie a războaielor. Un dezechilibru necunoscut prezent în unitatea socială, abia-abia constituită, de fiecare dată ruinează forma social-politică inferioară generând prin jertfe mari (revoluții sociale și lovituri de Stat) formații noi, mai avansate ca cea precedentă, dar muribunde și ele: sclavagism, feudalism, capitalism, imperialism; fascism, comunism, democratism…
1.Intim și social
Pentru a face o legătură de integrare a celor ce gândim, spunem și facem, iar asta e armonie, claritate și transparență, va trebui să analizăm ceea ce numim: limbă intimă și limbă socială.
Limba intimă nu se aude, dar, anume prin ea s-a creat lumea artificială a omului, civilizația. Fiecare om e dotat cu gândire intimă, iar limba acestei gândiri este rumegată instantaneu, atât ziua cât și noapte, fără odihnă. (Iată ninge, plouă…) În lipsa unei vieți armonizate această gândire nu încetează de a prepara măsuri de extremă apărare. În prezența unei vieți prea bogate (sau prea sărace) sincronizarea celor gândite prin limba intimă cu cele făcute, este ireală. Numai șase din români se consideră fericiți, iar ceilalți patru trăiesc în depresie și stres. Așadar, extremele echilibrului normal bine-rău, prea bune-prea rău, sunt sursa dezechilibrului. Măsurile de extremă apărare sunt personale sau locale, temporare. Adică, sunt măsuri non sociale pentru că cea ce e social e de mijloc, aparține celei mai consistente părți din numărul populației.
E evident, că această mare orchestră vocală pe care o numim activitate civilizată a omului modern este lipsită de Dirijorul comun, cel care cu bagheta în mână ar trebui să facă minuni: fiecare membru al ei își face treaba sa ritmic, sincronizat, și cu mândrie de sine își emană arta vieții sale de om înțelept, divin.
Cu părere de rău, minunea e alta. Lumea actuală, încă se mai divide prin extremele celor deștepți și proști. Înțelepciunea mai stă la ușa ei, cerșește egalitate în drepturi. La baza tuturor acestor lucruri stranii, ar putea sta noțiunea de limbă intimă. Limba intimă, ar putea fi însușită și respectată, la fel, cum se respectă acea baghetă magică din mâna dirijorului mereu prezent în fața orchestrei, dar,…bagheta nu se aude.
…Cântați! Socializați-vă! Acum, cele gândite, spuse și făcute, ar trebui să se armonizeze pașnic, pe cont propriu, fără invidie, teamă… (Atenție! Cititorii nerăbdători pot trece direct la p.3, la analiza Cipului – „Îngerul păzitor”.)
2.Limba intimă
Limba intimă nu are sunet, iar pentru a o cunoaște mai sunt și alte organe de simț. Instinctul, este proprietatea fiziologică trupească și creează reflexii care trebuie controlate, supuse voinței de a fi respectat social. Acesta e omul!
Sentimentele, sunt florile sufletului și trebuie educate intim prin multitudinea de senzații aranjate conform aceluiași destin, de a gândi, de a vorbi cu ele în limba intimă, ca apoi din ele să apară o artă faptică, comportament adecvat. Acesta, de asemenea e omul!
Dar, cum de expus verbal, auditiv, ce e aceea limbă intimă?
Mai există o noțiune. Cea, a văzului. Această vedere nu aparține numai ochiului, ci și minții. Al treilea ochi! Vederea mentală se antrenează de unii profesori – psihologi, dar, numai la nivelul intuitiv (irațional) și prin practici speciale cu acoperirea ochilor fizici. Misticii, se folosesc de ritualul meditației. Dovada, precum că mintea „vede” nu mai cheamă îndoieli. Aceste lucruri, greu de înfăptuit, sunt cunoscute. Ele aparțin celor cu dar, har, karismă. Oricum, paralel cu intuiția (non rațiunea) mai există logica (rațiunea). Mai există și „vederea” cu ochiul minții raționale. Această funcție, vedere mentală, poate fi însușită de oricare doritor.
Fiecare om agramat gândește prin imagini. Dezvoltarea imaginației e o practică particulară, intimă. Imaginea e un tablou care se mișcă arătând figurile spațiale în plan, la fel ca pe un ecran de televizor. La fel, ca și pe cele văzute afară prin geam. Imaginația noastră e planară.
Însușirea semnelor ortografice dezvoltă consecvent gândirea liniară de la mic la mare, de șa simplu la compus prezentând imaginea în rânduri. Din rând cu rând informația se clădește într-un plan informațional, imagine pe care omul o consideră realitate. Așadar, viața omului modern e o existență care se efectuează în planul, XY, stânga-dreapta, înainte – înapoi. Mișcarea pe axa Z nu se efectuează simultan, integrat cu mișcările de pe axele XY, ci, doar se înalță mai sus sau coboară mai jos, pe aceiași axă, păstrând relațiile dintre detalii odată determinate, descrise în planul inițial. Planul e și locul de viață fizică, a ființării pe pământ. Omul nu gândește și spațial, în volum.
Aceste lucruri sunt înțelese, dar încă nepromovate de știința modernă. Chiar, dacă practica științifică aduce dovezi că imaginea spațială, 3D, OMUL O VEDE numai la o sală de cinema. În caz, dacă spectatorul nu folosește ochelarii, el vede imaginea în planul 2D. Asta e și realitatea de afară. Ceea ce e mai îndepărtat de un pas, 1 (0-1-2-3-4-5….), deja nu mai este spațiu 3D. Bineînțeles, dacă omul e numai observator. În alt mod, el trebuie să fie activ.
În cazul, când imaginația omului e creată prin cuvinte, situația se complică și mai mult. Aici, există doar planul 2D, dar imaginația care trezește limba intimă la spațialitatea 3D, e Cuvântul activ. El, creează spațialitatea în trecere de la planul 2D la 3D, astfel, că cei dotați cu capacități mentale înalte pot „vedea” intuitiv, dar, nu pot să transmită acele cunoștințe și altora. Acele cunoștințe nu pot fi multiplicate. Unii misticii se declară zei, dar nu cunosc calea rațională de atingere a acelei divinități.
Astfel, practic avem oameni spirituali, de credință irațională în zei, și oameni intelectuali de credință în rațiune, deștepți, cu convingeri că între oameni întotdeauna va exista o prăpastie de netrecut (deștept și proști, bogați și săraci, puternici și slabi, credincioși și atei). Numai că asta are loc atâta timp, cât omul încă nu se descurcă în construcția instrumentului cunoașterii sale, Limba vorbită (Cuvântul lui Dumnezeu). La acel moment, calea spre divinitate pe care o tratam ca integritate a cunoașterii, va fi directă și fără intermediari (preoți).
Atunci, se va vedea că gândirea intimă prin imaginație e mult mai exactă pentru o practică socială. Oamenii agramați trăiesc într-o societate mult mai unită. Pe când gândirea intimă prin cuvinte a oamenilor cu studii, cărturari, este mereu antrenată în discuții inutile și numai teama pentru pielea lor îi oprește pe „luptători” de a nu face boroboațe, parte din un nou conflict abuziv, periculos. Integritatea lor spirituală și intelectuală e mult mai fragilă, decât a celor agramați. (Uite, la deputatul PSD, Rădulescu!).
Folosirea gândirii intime prin cuvânt are nevoie de un suport comun cunoscut oricărui om, structura: 1-0-1. Suportul dat, e necesar pentru a verifica echilibrul pe care îl poate aduce acel cuvânt. Un singur cuvânt, unitar, reprezintă partea vizibilă a aisbergului, al echilibrului. Și aici, apare necesitatea abordării Principiului bivalent. El garantează integritatea. Binele nu poate exista fără de rău, ziua fără noapte. Aceste noțiuni împerecheate, două câte două, sunt două părți ale unuia și același echilibru, bine-0-rău; ziua-0-noaptea.
Principiul bivalent prezintă cuvintele ca sistem binar: cuvinte contradictorii (antonime) și cuvinte complementare (sinonime). Se va constata, că noțiunea de complementaritatea e mult mai largă și mai exactă ca sinonimia. Mai mult, noțiunea binară a cuvintelor perechi este indivizibilă pentru gândirea intimă, iar folosirea (pronunțarea) unilaterală a cuvintelor, de stânga sau dreapta, are și o ordine, o orientare pe care omul modern, dacă n-o folosește practic, încalcă regulile societății. Trăim irațional! Direcția mișcării sociale ar trebui cunoscută, dar nu e așa.
Din aceste motive, oamenii nu se înțeleg între ei. Iar traducerea dintr-o limbă în alta nu poate fi exactă. Intimitățile limbilor naționale nu coincid, iar aducerea lor la un numitor comun cu intimitatea limbii oficiale e imposibilă. Cum s-o descrii?
Formula, 1-0-1, încă nu este recunoscută oficial. Deci, discrepanța rămâne. Iar, abordarea dată poate fi fundamentată științific numai prin Principiul complementarității (bivalent) din Mecanica cuantică.
Ce este electronul? Materie sau energie? Proprietățile binare ale electronului, undă-particulă, ne-au deschis drumul spre acceptarea noțiunilor binare formate din cuvinte perechi, concept echilibrat (undă-0-particulă) necesar analizei limbajului folosit în gândirea intimă. Aici, cuvintele non-pronunțate, și bune și rele (bun-0-rău), se folosesc liber, fără o interdicție din partea nimănui.
Cultura folosirii cuvintelor împerecheate e gândirea corectă, o artă care ar determina viața socială a omului modern. Cuvinte unilaterale, impare, nu există. Exclus! Nu se mai poate gândi calic.
Limba intimă, spre deosebire de limba socială, e simetrică, echilibrată prin folosirea cuvintelor perechi și astfel, se exclude tendința spre depresie și stres. Centrul echilibrelor e creat de intelectul „trezit”, 0, sursă informativă montată în Principiul bivalent (al complementarității), 1-0-1, stânga-0-dreapta; înainte-0-înapoi…
Așadar, limba intimă nu are sunet. Ea poate fi explicată doar în scris, pusă la vedere. Structura limbii intime e spațială și poate fi înțeleasă rațional, dezvoltată. Pe fiecare axă a sistemului de coordonate XYZ, se va găsi o pereche de cuvinte, 1-0-1, în centrul căreia stă intelectul omului, 0, centrul sistemului de gândire al oricărui om înțelept, Sursă unică a cunoașterii (rațional-0-irațional; știu-0-cred).
3. Originea gândirii
Gândirea nu are motivație. Începutul ei nu poate fi determinat. La momentul când se prinde firul ideii, aceasta deja e o imagine sau un cuvânt, o unitate, 1. Dacă există un impuls care a produs începutul gândirii, apoi acesta e un impuls al vieții, un dor necunoscut al necesității de a gândi. O unitate, 1, nu mai este centrul, 0, începutul real al gândirii, pentru că o unitate nu există singură. Cineva o analizează, descrie, pronunță. Deci unitatea 1, trăiește în spațiu, vibrează, se schimbă cu locurile cu cealaltă unitate,1, trăiește în pereche cu cineva,1-1. Echilibru creat, e o celulă centrată, cărămidă elementară a construcției gândirii, atom indivizibil al intimității, 1-0-1 (electron-0-proton). Zero e relația pasivă dintre ele și determinantă, creează un suport trinitar, universal.
Astăzi, în România se ridică din nou problema Cipului electronic. El, e necesar pentru identificarea persoanei și stocarea de date despre sănătate. Despre acest Cip, multe lucruri sunt spuse în gol aducând neliniște în inimile oamenilor. Dar, probleme nu e în creația Cipului și acceptarea prezenței lui în al său buzunar. Problema e în gândire. În structura echilibrelor de tip: bogat-0-sărac, deștept -0-prost, puternic-0-slab; credincios-0-ateu. Zero, 0, e centrul echilibrelor și capacitatea intelectuală de a le crea pentru a avea o viață decentă. Dacă, Cipul se află distanțat de intelect, 0, în unul din compartimentele echilibrului creat (stânga-dreapta), adică e în portmoneu, apoi centrul echilibrelor formulate e transparent, clar. Intelectul omului e independent. E un bine pentru oricare persoană. (Nu e nici o teamă. Prin telefonul mobil, urmărirea persoanei e la fel de eficace).
Dar, dacă Cipul e introdus în corp, atunci, trebuie de înțeles că Hackerul, cel care oricând poate pătrunde în datele postate pe Cip, devine Stăpân nu numai pe trupul persoanei, dar și pe capacitatea omului de a gândi. Hackerul devine Stăpân pe intimitatea omului, pe intelectul lui. Centrul, 0, al echilibrului, 1-0-1, devine materializat prin Cip (1-cip-1). Cipul, însă, poate primi informația necesară nu numai pentru a salva omul de la o moarte accidentală, dar și de a genera o bună dispoziție (o lecuire prin inducție de curenți de la distanță, etc). Ce e ascuns aici? Un drog, controlat de cineva. De cine? Controlor poate fi oricine, iar criza încrederii în om la nivel global și așa e în creștere.
Credința acordată Cipului nu este o credință în Originea gândirii, Sursa cunoașterii, 0, centrul indefinit (Creator natural, 0, al echilibrelor). Iar de aici, și al noțiunilor contradictorii și complementare, 1-0-1. Aceasta, e o credință acordată acelor persoane care ne vor conduce „pașnic și previzibil” (1-cip-1). Cu părere de rău, nu numai ei vor fi stăpâni pe situația creată, ci și întâmplarea (un hacker, o politică, o explozie în cosmos, etc.) .
Interesul Cip-ării populației Lumii întregi e foarte mare. Procesul e în desfășurare planificată (sau construit și arme pentru Cip-are de la distanță. Da! Ca pe animale).
Echilibrul, 50-0-50, reprezintă suma totală, 100% din banii Mondiali. Prima jumătate din ei, 50% aparțin a 367 de persoane bogate (367-0-7mlrd). Pe acel Cip, se vor pune sume de bani suficienți pentru a trăi bine. Asta va fi plata pentru muncă și comportamentul decent dorit de Conducătorii Lumii, dar, sensul vieții, motivația omului în cunoaștere și gândire vor fi schimbate pentru totdeauna.
Aceste cuvinte, nu sunt îndreptate pentru a speria pe cineva. Ele sunt luate de pe la alți oameni, care au studiat problema. Echilibrul: bogați-bani-săraci, (1-cip-1), e un echilibru artificial care va afecta grav echilibrul nativ, de viață firească, 1-0-1. Omul va deveni detaliu, șurup.
Intelectul omului va fi afectat electronic, unilateral. Originea gândirii, Sursa cunoașterii, 0, irațional-0-rațional (muncitor-0-șef; sărac-0-bogat, popor-0-Președinte, etc.), va fi substituită cu un Cip, o unitate, 1, materială. Gândirea intimă va dispare sau se va dizolva într-un ocean de gândiri – numere, un șuvoi continuu fără început și sfârșit. Omul însă, e o persoană discretă, individualitate non repetată. Nașterea lui se începe de la 0, nimic. Acest început nu poate fi omis, ignorat. Altfel, identitatea omului se pierde. Zero e sursa, cauza nașterii lui.
Cauza, 0, și consecința , 0, existenței omului își pierde sensul. Licărirea minții: 0-1, da-nu, lumină-întuneric, ziuă-noapte, bun-rău, etc., va fi înlocuită cu un număr, cu o lumină artificială continuă, 1, cu o zi lungă cât viața, 1, și ….fără de rău, 0. Numai bine, 1! Deci, echilibrul personal, da-nu, bine-rău, mult-puțin, etc, devine exclus, iar asta e o iluzie indusă. Această funcție – vibrație individuală a echilibrului personal, e anihilată de Cip. Chiar și dreptul de ași crea independent o iluzie a sa, proprie, va fi ignorat. Trupul omului mai există, iar conștiința…
Acest fenomen e periculos, chiar, și pentru acei Lideri care promovează necesitatea de a introduce Cipul ( Înger păzitor!) în corpul uman. Aceste lucruri trebuie explicate în primul rând celor care promovează Cipul: “Toată lumea înțelege aceste lucruri. Voi, de ce înțelegeți diferit?” Și mai mult, aceste lucruri trebuie explicate operatorilor, celor care fizic injectează Cipul, militarilor.
Banul este o forță foarte mare. Puterea lui însă nu este o forță, ci capacitate intelectuală primă (!) de a crea echilibre armonioase, fie ele planetare, climaterice sau sociale. Forțele creației sunt materiale și secunde, chiar, dacă Cineva poate să le adune pe toate la un loc. Astfel, Puterea e o noțiune a intelectului. Idee! Impulsul integrității și armoniei Puterii nu poate fi materializat, privatizat (Da! Un teren agricol aparține unui patron concret, dar prelucrarea lui se efectuează paralel prin voința particulară a viermilor. Democratic! Care din acești doi Stăpâni e mai “vierme”, adică trăiește pe proprietatea sa?)
Acest impuls, 0, (bogat-0-sărac) este un duh non definit și aparține tuturora. El se evidențiază prin structurarea noțiunilor, cuvintelor împerecheate. La baza noțiunilor împerecheate stă, triada, 1-0-1, (Tata-Duh-Fiu). Putere-0-Forță. General-0-particular. Deci, numai prin structura corectă a gândirii (libere!) lucrurile sociale ar putea fi aranjate armonios. Mai este timp? Lumea modernă, deja se prăbușește…
Salvarea însă nu vine de la un Lider sau dintr-o idee Măreață, ci din integritatea naturală a gândirii intime a tuturora. Ea poate fi explicată rațional prin formula, 1-0-1 („Taie o bârnă (1-1), acolo (0) mă vei găsi (1-0-1)!” – a zis odată Iisus).
Între oamenii bogați, la fel, există un echilibru. Fie, cu o diferență mai mică în oscilații: bogat-0-bogat. Chiar, dacă acești oameni buni nu vor fi Cip-ați, destinul lor e același. Ei, aparțin aceleiași mișcări în forfota (a tuturora) care ia format spiritual. Ca și oricare om, ei sunt în căutarea sensului existenței sale. Criza ne încrederii în sine le va roade și lor conștiința. Ei vor credință ca și oricare ființă cu creier. Servitorii lor sunt oameni săraci (bogat-0-sărac). Echilibrul intim al săracilor are aceiași formă, 1-0-1. Acești oameni „slabi cu duhul” nu pot fi Cip-ați, transformați în monștri. În alt mod, încrederea în ei va dispare. Viața celor bogați va deveni la fel de nesigură. Așadar, relația, -0-, nu poate fi ignorată, materializată, privatizată. Ideea introducerii Cipului electronic (666) în corpul uman e greșită, iar Biblia scrisă de oamenii antici, prevede fenomenul dat ca apocaliptic pentru oamenii ultimilor timpuri.
Credința și Știința sunt două aripi ale sufletului uman. Iar în triada, Religia-0-Știința, trebuie de văzut Fundamentul universal al cunoașterii integrate (el provine de la triada de bază a cunoașterii: irațional-0-rațional). Acest echilibru trebuie recunoscut, respectat, promovat. Din interiorul lui, 0, pot să mai apară încă două noțiuni: Credința în rațiune (în axiome) și Știința extraordinară a axiomelor (Credința în rațiune-0-Știința extraordinară). Triada finală e: (Religia-Credința în rațiune)-0- (Știința extraordinară – Știința ordinară).
Credința în rațiune nu e o religie, ci, știință. Enoriașul trebuie să știe de ce se îndeplinește ritualul. E adevărat că cunoașterea mistică (irațională) e mult mai efectivă psihologic ca cea științifică (rațională). E mai simplu de a trăi prin credință. Comuniunea oamenilor religioși e o forță spirituală, dar, Puterea ei poate fi cunoscută numai prin Credința în rațiune, prin intelect. Credința în rațiune propune integritatea, armonia și dragostea, la fel ca oricare confesiune religioasă. Numai că aici, nu se speculează: integritatea nu se confundă cu unitatea, 1, adică, generalul cu particularul, puterea cu forța.
Istoria omului a generat o multitudine de religii iraționale, iar unitatea lor poate fi efectuată numai prin un duh, 0, rațional care se prezintă în structura: confesiune religioasă-0-credință în rațiune. Unitatea tuturor forțelor spirituale, este garantul cunoașterii Puterii Creatorului, integrității armonizate.
Astfel, promovarea cifrei 0, în calitate de Origine a gândirii, Sursă informațională, va ridica intelectul uman la un nivel nou de apropiere de conceptul divin, cel, cu care Universul este tratat: armonie, frumusețe, iubire, perfecțiune.
La fel, va trebui să se manifeste și civilizația umană, o creatură a omului îndumnezeit, om desăvârșit, deșteptat, cu o funcție deosebită, gândire spațială, 1-0-1, om aflat pe calea „mântuirii”.
4. Separatismul
Limba națională începe de la limba sa intimă, iar limba oficială de Stat-nu. Intimitatea limbii oficiale e alta, statală, formată pe legi inventate de om. Oricare limbă intimă, însă, nu are sunet. Simbolul ei e, 0 (nu e un număr de Cip). Limba oficială, însă, e sonoră. Simbolul ei e unitatea, 1. Din motivele poziției sale sociale, limba oficială participă activ la crearea limbii intime, creează o gândire egocentrică, esențial statală, atacă intimitatea, constrânge libertatea gândirii, o limitează (democratic!).
Pentru a înțelege cum funcționează echilibrul social, trebui de analizat raportul dintre limbile etniilor (Le) și limba oficială (Lo) a națiunii dominante.
Cea mai directă cale pentru un concept universal e metodologia echilibrului descris prin formula: 1-0-1. Vom constata prezența a două echilibre contradictorii: intim-0-social, pentru limbile etniilor și intim-0-oficial pentru limba dominantă. Împreună, Le-0-Lo. Fără aplicarea formulei, 1-0-1, limbile intime (e-0-o), 0, (intim (e),-0- intim (o)), rămân intime (non-definite) și nu pot fi determinate social ca diferite pentru a pune problema de a le aduce la unul și același numitor comun, 0. De aceea, integritatea statală a purtătorilor lor nu se creează prin toleranță, ci prin forța supremă, supunerii acceptată de cetățeni, prin destinul rău sau prea bun, de extremă. Prin frică.
Purtătorii limbii oficiale manifestă mereu un statut al său aparte, unul mai elevat. (Dreptul lor!) Este evident că avem un conflict care se rezolvă pe calea integrității teritoriale forțate a Statului. Un singur Stat, o singură limbă oficială. Oricum, discuțiile pe marginea limbilor folosite nu se termină. Oriunde în lume se găsesc lideri care promovează politici teritoriale egocentrice pentru a divide poporul și al conduce prin separatism (Kvebec, Irlanda, Catalonia, Abhazia, Osetia, Transnistria, Crimeea, etc.).
Pare că separatismul îl pune pe fiecare cetățean (separatist) în poziție de egalitate, dacă nu și de superioritate și libertate față de alt popor. Așadar, chiar dacă am găsit originea, 0, a gândirii și cele două echilibre ale limbilor contradictorii, intim-oficial, care se confruntă mereu între ele, elementul unității spirituale ale celor două popoare, mare-0-mic, mai lipsește. Intimitatea, 0 (e-0-o), a fiecăruia din ele e diferită de oricare alta. De ce? (mai jos)
5.Numitorul comun.
Intimitatea spirituală a fiecărui om, chiar în ramele unei singure limbi, diferă de oricare alta. Dar, aceste diferențe sunt iraționale. Ele, nu intimidează pe nimeni și nu pot fi controlate. Ceea ce îi unește pe oameni e viața în comun, istoria și limba.
Anume, limba sonoră e acel izvor care formează intimitatea intelectuală. Limba intimă, gândirea efectuată prin cuvinte, apare prin însușirea limbii naționale, crește din fașă. Numai că sistemul lingvistic creat de om este o reflecție fondată pe practică. Sistemul dat depinde nu atât de genetica omului, cât de condițiile climaterice, teritoriale, regionale, geografice. Deci, limba intimă nu poate fi modificată de o oarecare altă limbă, mai oficială ca cea națională, în calitate de a doua limbă însușită. Locul de baștină a celor două limbi e diferit. Această diferență istorică e creată de sute de ani și nu poate fi depășită. Avem o discrepanță. Contradicția ei e urmată de antagonism.
De aceea contradicția (dialectică!), tratată ca un bun (se lărgește comunicarea prin limbi) pentru dezvoltarea socială, adesea se transformă în dezbinări sociale dureroase. Pentru a exclude antagonismul, nu e destulă petiția către un Domnitor sau demonstrația stradală cu cerințe de a forma autonomii teritoriale, referendumuri, etc. Toate ele pot fi ignorate. Adesea, ele sunt chiar inutile.
Explozia informațională îi apropie pe oameni în domeniul comunicației naționale. Granițele teritoriale se șterg încet, dar sigur. Globalizarea e un proces firesc, natural. (Liderul francez, Le Pen, vorbește prostii). Nu se mai poate spera că unele popoare vor uita limba lor națională și se vor dizolva, se vor „converti”, uni sub o limbă unică, „sfântă”. Sau, că prin presiuni de forță economică și militară, se va trăi inegal, ca oameni puternici de Elită, de calitate, și oameni mai slabi, fără carismă, de o calitate mai proastă. Aceste calități nu pot fi gestionate politic și social. Ele aparțin intimității și, în condițiile modernismului actual, nu mai pot fi folosite ca constipație intelectuală.
Constipația miroase urât oriunde, dar lui Igor Dodon îi place, insistă de a introduce studierea limbii ruse în școlile Republicii Moldova, chiar dacă 90% din populație deja o cunoaște. Nu e clară poziția Președintelui de a aduce limba rusă, tratată eronat ca „spirituală” prin ateismul poporului rus (a unui popor atât de excepțional prin istoria sa), la crearea gândirii intime a moldovenilor. Așa zisa limba moldovenească, atât de mult păzită de romanizare, în perioada de după destrămarea URSS (26 de ani), așa și n-a ajuns să fie vorbită măcar la acel nivel literar în care Basarabia (astăzi trunchiată) a fost închinată de către Dimitrie Cantemir, Rusiei. Limba rusă, însă, fiind o limbă-sabie, adică asimetrică, polarizată conform numărului de cuvinte unitar folosite, e destul de penetrantă, agresivă și răzbătătoare prin media. Ea, deja încalcă spațiul intim lingvistic al moldovenilor, rusificând-ui prin TV, Internet și Radio. Minunea se explică ușor. Iluzia (minciuna, ispita) pe care o poate genera o limbă asimetrică (rusă), este mult mai plăcută ca adevărul dur al armoniei simple, naturale. Limba „moldovenească” fiind simetrică, maleabilă și perfectă în armonia sa literară (un șirag de piatră rară), are nevoie de condițiile sale firești, de acasă, de condițiile în care ea s-a născut pentru a nu-și pierde poporul manipulat, prostit, maltratat. (detalii, mai jos în p.6 „Limbile”). Poporul dacic nu merită o așa soartă. Echilibrul, rus-0-moldav, trebuie creat cu grijă și atunci, ambele popoare se vor stima reciproc. Înainte de a vorbi corect în limba rusă, trebuie să vorbim corect moldovenește. Fenomenul dat nu este respectat nici de Igor Dodon.
Pentru a controla structura limbii intime a etniilor (Le) și a o aduce la unul și același numitor comun cu intimitatea purtătorilor limbii oficiale (Lo) (rusă), este nevoie de a vedea cum influențează limba socială asupra intimității omului. Aceste lucruri simple pot fi înțelese prin aceiași formulă a echilibrelor, 1-0-1. Scriem: Le-0-Lo.
De aici, pentru a uni diferențele intimităților Le,Lo în una, 0, de a le aduce asemănarea, e nevoie de un intelect, 0, mai elevat (Trezit!), iar el nu poate fi indus forțat prin o educație a diferențelor, ci, promovat cu dragoste prin o educație paralelă, complementară (a asemănărilor).
Educația complementară ( nu este suplimentară; triada: compliment-0-supliment, este o derivată de la triada de bază: general-0-particular; iar educația tradițională e particulară, o îndoctrinare în specialitate) este o disciplină personală și apare ca o structură informațională de nivel intim. Ea aduce cu sine cunoștință faptul că omul ar trebui să trăiască în unul și același echilibru natural (1-0-1). Aducerea respectului față de axiomele naturale de raționament îl poate face pe om să accepte realitatea firească, să se întoarcă cu fața spre natura sa actuală, „poluată” deja (aflată în confuzie, depresie și stres), pentru a o reconsidera.
Astfel, celulă a cunoașterii devine formula, 1-0-1, este acel Numitor comun prin care se verifică structura limbilor folosite, deci și gândirea intimă, și practica socială. Anume aici, va trebui ca fiecare să-și găsească soluția echilibrului său preferat, armonia și fericirea.
6. Limbile
Tema structurii limbilor este atinsă în mai multe articole postate pe pagina „Centrul românesc de Știință și Cultură”. Aici, ne vom opri numai la faptul, că avem limbi sfinte, religioase și limbi laice, științifice, simetrice și asimetrice (polarizate). Structura limbilor, ebraică, arameică, greacă, arabă, prin care sau scris cărțile sfinte, este simetrică. (Simetric, însemnă adecvat structurii spațiului tridimensional. Profețiile religioase se împlinesc spre deosebire de Biznes-planul științific, modern).
Dacă, vom prezenta dovada simetriei limbilor sfinte prin constanta Pi=3,14, raportul dintre lungimea cercului format din literele alfabetelor și una din cifrele 7,8,9, luate ca diametru, apoi această constatare ar chema îndoieli. Iar, dacă am arăta că celelalte limbi nu pot forma un număr apropiat de constanta Pi=3,14, dovadă că ele sunt deformate, non adecvate naturii, ar complica și mai mult discuția.
Oricum, anume acest fapt a dat imboldul de a căuta altă metodologie: prezența cuvintelor împerecheate în structura limbilor sfinte (simetrice) și celelalte limbi (asimetrice).
E important de știut, că popoarele cu limbi asimetrice (limbi lipsite de echilibru, polarizate, limbi-sabie!) sunt prospere în plan politic, economic și militar. În compoziția lor se folosesc multe cuvinte unitare, fără de pereche. Acestea sunt limbile europene: engleză, germană, franceză, spaniolă, italiană, maghiară, rusă, etc.
Cauza prosperității lor, se poate explica prin disconfortul psihologic care e creat de asimetria noțiunilor, 1-0-?; stânga-0-???; respect-0-???; ideal-0-??? Unele noțiuni sunt exprimate (intim) prin un singur cuvânt, unitar, fragment. Astfel, Celula cunoașterii, 1-0-1 e deformată iar echilibrul psihologic la fel, lipsește. Căutarea intuitivă a motivului dat generează neliniște, confuzie, depresie și stres… În rezultat, dialogul (Dialectica!) pulsează partea fizică a cercetărilor, munca, poporul devine organizat, supus conducerii, polarizat, direcționat, activat. Aceste popoare sunt muncitoare, bogate, militarizate bine, cu o istorie bogată în lupte eroice, sângeroase.
Același lucru nu poate fi spus despre popoarele cu limbi simetrice, ebraica, greaca, araba. Aceste popoare n-au fost atât de prospere în istoria lor de dezvoltare. În compoziția limbilor lor, cuvintele sunt împerecheate conform structurii, 1-0-1: respect-0-stimă; morală-0-etică; iubire-0-dragoste, ideal-0-perfect, pereche-0-cuplu, etc. Deci, ele formează celule întregi, atomi indivizibili ai gândirii intime, armonioase, meditative. Dar, aceste popoare suferă (au suferit) din cauza sărăciei pe care o suportă, se mulțumesc cu puțin (Românii, la fel! Mai ales, moldovenii lui Dodon).
În ce privește evreii, statalitatea lor sa constituit relativ de puțin timp, iar limba lor practică e bilingvă: simetrică-0-asimetrică (ebraică-engleză, ebraică-germană, ebraică-rusă, etc. Fiecare evreu e polilingv!!!. Limba intimității evreului (gândirea lui) ține cont de asimetria limbii polarizate (deformate). Istoria evreilor a fost creată prin dezvoltarea prosperă a popoarelor purtătoare de limbi polarizate.
De exemplu:
1. Cercetați activitatea evreilor în Germania de până la anul 1933;
2. Vedeți istoria formării poporului maghiar care s-a multiplicat brusc în evul mediu datorită evreilor și sașilor convertiți în unguri. Oricum, fiind un popor mic (30-40% din populația țării), maghiarii au influențat prin activitatea lor politica și militară toată Europa;
3. Analizați personalitățile revoluționarilor ruși și comuniștilor de până și după anul 1917. Paralel, vedeți și cultura rusă, acolo unde omul bilingv, evreu-rus, are o poziție de lider național al Statului dat (Lenin, Stalin, etc…).
Astfel, succesul prosperității evreilor nu e în spiritualitatea evreilor (Iudaism) sau genul lor biologic (Ales) și nici în structura simetrică a limbii lor (Pi=3,14), ci, în bilingvism. Capacitatea evreilor, 0, care garantează succesul, e de a uni două limbi, (simetric-0-asimetric, ebraica-0-maghiara, ebraica-0-rusa, etc.) două câmpuri intelectuale cu structuri contradictorii într-un echilibru creativ, pașnic și prosper pentru Sine. Aceasta descoperire, practic observată ușor, este ne explicată și de aceea, ea e iritantă pentru purtătorii stresați de ordinea statală a limbii oficiale care domină gândirea intimă a populației monolingve (ruse, ungare, engleze….). Aceste popoare foarte greu învață o limbă simetrică. În neajunsul lor, ei se văd excepționali și asta se declară ca mândrie.
Creația paralelă cu alfabetul ebraic (format din 22 de litere (22:7=3,14)), a Cabalei, o știință națională ebraică (vezi: „Cartea Creației” a lui Abraam), și însușirea ei în timp de 40 de ani în pustiul Saharei (pe un drum dintre Egipt și Israel care e posibil de traversat în două săptămâni) a format un popor deosebit, aflat pe calea spre Dumnezeu (isra-El)). Această taină greu de însușit, aparține lor, evreilor. Asta e intimitatea lor, limba lor, viața lor.
Astăzi, ca spectatori, aplaudăm apariția pe scenă a culturiștilor musculoși. La fel, aplaudăm și creația acestor oameni talentați, evrei, care trăiesc printre noi. Dar, nu e numaidecât să ne asemănăm cu culturiștii sau cu evreii, să copiem de pe la ei, prin același mod (cabalistic). Fiecare popor are a sa istorie și limbă, are al său destin care nu contrazice activității evreilor. Acel destin, trebuie s-o complementeze. La timpul oportun, oricare popor e Ierarh al integrității sociale (prin limbă).
Alături de limbile sfinte religioase stă și limba română (31:10=3,10, aproape Pi=3,14). Aceasta e o limbă născută, nu făcută, cu destin de a explica structura tuturor limbilor lumii, pentru a le aduce la unul și același numitor comun, 1-0-1. De asemenea, de a participa activ la răspândirea acestei Paradigme noi.
Dacă există Cabala, o știință particulară, „sabie” perfectă în cunoaștere, strict individuală, 1 (stânga), apoi va trebui să existe și o altă știință (dreapta), una generală a simetriei, unitate, 1, a tuturora.
Scriem aceiași mișcare direcționată: general-0-particular; Energie (72%)-0-Materie (vizibilă, 5%); irațional-0-rațional; complementaritate-0- gravitație; religie (trinitatea)-0-știință (dialectica), Trilectica-0-Cabala; Credință în rațiune-0- Iuadaism (ori altă confesiune); Știință extraordinară axiomatică-0-Știință ordinară obișnuită; 1-0-1 (fiecare triadă (ca derivată) e orientată la fel, ca și triada de bază: general-0-particular. Materia, gravitația, știința și Cabala sunt particularități ale întregului, fragmente din Adevăr).
Asta e Paradigma!
Așa e? Ori nu? Complementaritatea (Legea universală de unitate (interferență) a intelectelor, a energiei fine a Creatorului), ar trebui să fie acel Cuvânt care garantează integritatea, armonia, atracția (gravitația) intelectelor și desăvârșirea omului contemporan.
* * *
„Șapte femei se vor ține de haina evreului pentru că ele știu, că evreul îl cunoaște pe Dumnezeu.” Alte zece femei, în alt loc în Biblie, o fac la fel…. Acest lucru e posibil de explicat prin structura limbii române, iar românii sunt bilingvi ( româna-0-rusa; româna -0-maghiara; româna-0-engleza…).
Cifra 10 , de asemenea, se va găsi și în picioarele făcute din „argilă și fier” ale idolului regelui Babilonului (vezi la profetul Daniel-2). Încearcă, să meditezi române! Mândru, că sunt român! Profețiile date sunt dedicate celui care merge pe calea dreaptă, spre Dumnezeu (isra-El). Creștinii ortodocși, se pare, încolo merg. Nu e numaidecât, ca explicația împlinirii profețiilor (a doua venire a lui Cristos) s-o așteptăm de pe la evrei. Like??? Da de unde? E prea greu… De aceea, dacă puteți, nu vorbiți cu cuvintele mele și nu-mi pronunțați numele. Folosiți acele cuvinte pe care le aveți, iar structura lor luați-o de la Iisus, în direct. Eu, așa am făcut.
Funcția lui Iisus este integritatea umanității (păgânilor) efectuată prin gândirea spațială, mereu prezentă. Se numește Cristos. Această funcție e aici, între noi. Zamolxis, probabil a fost prototipul Dumnezeului întrupat în om, venit din ceruri înapoi pe pământ, Fiu al Creatorului. Cristos, funcția lui Iisus, așteaptă minunea întrupării sale în noi.
Funcția lui Iisus lucrează nu numai irațional (spiritual), ci, și rațional prin intelect: trinitatea-0-triadă; dogmă-0-axiomă; stânga-0-dreapta, 1-0-1. Asta e Sursa cunoștințelor infinite, Origine a tuturor cunoștințelor. Știința ne-a dezvoltat suficient mintea pentru a fi înțelepți de a păși din triadă în triadă, dintr-un echilibru în alt echilibru, fie el ori contradictoriu, ori complementar, dar nu și antagonist, ultim, apocaliptic. Primul pas, e dorința noastră (Dacă este….) de a cunoaște acest duh al rațiunii, funcție posibilă a oricărui om de pe pământ.
27. 03. 2017, Victor Deleu
- Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
- Contactați-ne oricând.
- Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
- Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!