Biserica din suflet

Nu mai văzusem o asemenea biserică.

Mică, aproape turtită, cu acoperiș larg, cât cerul.

În jurul ei – străzi de liniște și singurătate. Toate duc, inexplicabil, spre ușa bisericii.

În fața ei, stau la rând, ca pentru miruire, oameni înalți care ar vrea să intre, dar nu pot.

Un înger se apropie de fiecare.

Îi însoțește. Străzile de singurătate și liniște se umplu de oameni care știu să asculte, au timp să povestească, să tacă, să se îmbrățișeze. Cerul ascultă poveștile lor.

Ca într-o ploaie, cuvintele cad peste suflete și ung vindecător, asemenea untdelemnului sfințit.

Și oamenii care povestesc și cei care ascultă se fac mici, deodată. Acum pot intra în biserică.

Mă aplec să intru și eu, dar trebuie să parcurg aceeași cale: coborârea pe aleile care pleacă și se întorc spre biserică. Și cuvintele, tăcerile și vindecarea se prind de mine.

Acum, pot intra în micuța biserică și aleile dispar și din ele cresc trepte de lumină.

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!