Drumul până la tine se răstoarnă în cer
Un răspuns
În fiecare noapte
lacrima ta îmi apasă umerii
cu o durere asemenea florilor
care apasă mormântul…
În fiecare noapte
valuri de păsări se sting
cum se stinge în statui
frumusețea zeițelor.
Nimeni nu îmi poate da un răspuns…
Numai lacrima ta
și copacul acesta
în care au îngălbenit amintirile.
*
Gogyohka
atât de departe
îmi ești
încât drumul până la tine
se răstoarnă
în cer
*
toamnă adâncă –
culoarea verde a pădurii de pin
*
Epilog
în fiecare seară
stau de vorbă
cu câte un înger
eu tac, el tace
și tot așa, până la ziuă,
ne depănam
amintirile
acum și-a lăsat
pe masa mea aripile
și cele șapte monede
cu care am să trec
vămile în văzduh.
*
Ninge
în inima mea
cu fulgi mari
de cuvinte
dragostea ta
*
Goghiohka
marea…și eu
singur
și liber
un pescăruș
deasupra valurilor
*
norii de toamnă –
schimbarea începe întotdeauna în noi
*
munte de toamnă –
cântecul frunzelor galbene fără sfârșit. (publicat în noiembrie 2019)
Marin Rada
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo