Hapul lingvistic (25)

În timpul unei deplasări în capitală cu autobuzul 312, am fost nevoit să aud conversația unei mămici excepțional necufundate în abisul virtual mediat de telefonul mobil cu un copil de circa cinci ani. Are importanță pentru ceea ce vreau a semnala în acest articol doar fragmentul:

„– Mami, mergem și cu unu-zero-doi?

– Cînd o să avem nevoie… Mai bun este doi-trei-doi…“

Decriptez: în momentul formulării întrebării copilașului, din sens contrar trecuse pe lîngă noi autobuzul 102, pe care atenția specific scrutătoare a micuțului îl remarcase ca mijloc de transport încă nefolosit. Răspunsul tinerei mame se referea la un alt traseu STB, anume la acela al autobuzului 232.

Fiindcă am mai atins altundeva tema, trec acum peste vertiginoasa plăcere a majorității vorbitorilor de limbă română actuală de a înlătura din uz prin hipocoristicele „mami“ și „tati“ cuvintele neaoșe „mamă“ și „tată“ (bine că încă nu am auzit în vorbirea conaționalilor – ferească Dumnezeu! – „părinte 1“, sau „părinte 2“ etc.!!) spre a mă referi la stupida citire-rostire a numeralelor compuse redate prin cifre în stil american! Fiind a noua sau, poate, a zecea oară cînd mi-a ajuns la ureche această năzbîtie mimetică (să ne înțelegem: cînd scriu astfel nu-i vorba despre desueta îndărătnicie – justificabilă psihologic, admit – de a respinge musai progresul; problema o văd ca găunoșenie mimetică izvorîtă din superficialitate a unui îngrijorător număr dintre vorbitori), sper că ea nu va lua amploare, căci nici femeia din autobuz și copilul ei, nici acea parte dintre bieții parlamentari neșcoliți elementar și nici chiar acel gros eșantion al guriștilor miraculos promovați cîndva de profesorii din gimnaziu dar ajunși, în lipsa unora mai buni, pe la radio și pe la unele televiziuni nu contează ca reprezentativi în procesul evolutiv lingvistic.

Prin urmare, a nu rosti, ca în situația relatată, o sută doi și două sute treizeci și doi constituie a abatere ignară de la normele românei.

Reamintesc în acest context că și în scris e recomandabil ca, pînă la o sută, să se redea numeralele prin litere și nu prin cifre, excepție făcîndu-se, de bună seamă, în cazul referirii la date și ore.  

București, 26 făurar 2023

N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ