(R) Castrul roman de la Copăceni (com. Racoviţa, jud. Vâlcea)

      Castrul roman (depărtat cu 500 m faţă de cel de la Racoviţa) se afla pe malul vechi al Oltului, deasupra unui tăpşan înalt de 15 m, la V de sat şi în locul Seliştea. Cea mai mare parte din el a fost distrus de râu.  S-a săpat concomitent cu cel de la Racoviţa, în anul 1894, de către Tocilescu şi Polonic. Planul şi săpăturile au rămas mult timp nepublicate. Graţie materialului epigrafic descoperit aici, pus greşit de Tocilescu ca fiind şi din castrul de la Racoviţa (care e mai târziu), se poate stabili epoca primei construcţii şi transforrnările ulterioare. În şanţul din faţa porţii păstrate (desigur praetoria) s-au aflat două pietre scrise care datau din 138 şi  140 e.n. Din prima aflăm că lagărul era zidit în ultimul an al vieţii lui Hadrian,  de către numerus burgariorum et veredariorum Daciae inferioris, din ordinul procuratorului Titus Flavius Constans (C L, III, 13795 = ILS, 8909). A doua inscripţie (pusă după doi ani) arată că aceeaşi trupă lărgeşte lagărul cel îngust, adăugindu-i turnuri şi un val reînălţat cu două picioare, fiind procurator Aquila Fidus (CIL, III, 13796 = lIS, 9180:… castra n(umerus) burg(ariorum) et vered(ariorum), quod anguste tenderet, duplicato vallipede et impositis turribus ampliavit, per Aquilam Fidum pro(uratorem) Aug(usti). Ca să fi fost refăcut lagărul numai după doi ani de la terminarea lui înseamnă că fusese distrus de o împrejurare neaşteptată, ceea ce tocmai confirmă primul strat de incendiu aflat în turnurile porţii. Atunci s-au adăugat turnurile de colţ şi valul ridicat (inexistent din pământ), care trebuie înţeles a fi podul de lemn din spatele zidului, cu aceeaşi funcţie. Sub Maximinus s-a pus şi un stâlp miliar în faţa porţii, care arată o distanţă de 3000 paşi, adică 4437 m (CIL, III, 14216, 19). Depărtarea s-ar putea referi la vicusul Drăgăneşti (la S de Copăceni), unde par a fi urme romane. Asupra ultimei date a folosirii castrului faţă de stâlpul militar din vremea lui Maximus, pus în faţa porţii în anul 236, distrugerea fortificaţiei trebuie să fi avut loc după aceea, la mijlocul veacului III. [1] Sfârşitul castrului arată o incendiere.

Ionel Cioabă, 24 martie 2014


[1] Cr. M. VlădescuFortificaţiile romane din Dacia Inferior, Craiova, 1986, p. 70


Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo

Lasă un răspuns