Crin-Triandafil Theodorescu: Crăciunul a rămas mult în urmă și din postul Paștilor s-a scurs jumătate din nisipul nisiparniței și pomul ăsta de Crăciun continuă să-mi ocupe un sfert din volumetria dormitorului…

Teribil mă mai încurcă, îl ocolesc pe stânga, îmi strecor mâna printre crengile lui ca să ajung la raftul cu Psaltirea, Crăciunul a rămas mult în urmă și din postul Paștilor s-a scurs jumătate din nisipul nisiparniței și pomul ăsta de Crăciun continuă să-mi ocupe un sfert din volumetria dormitorului, și așa meschin prin proiect, dar tac. Pomul ăsta vine din partea aia din femeie unde un bărbat nu pășește niciodată, nici măcar desculț. Că dacă aprinzi lumina peste tot în femeie, ca la un carnaval, îi golești sufletul de mister cum se golesc cerurile de nori și o femeie fără mister e deșert fără apă. Teribil mă mai încurcă pomul ăla, Iisuse, într-o zi cineva o să-l zărească pe ușa deschisă și mă voi umple de ridicol, nu că mi-ar păsa, nu că mi-ar mai păsa, m-am obișnuit să strâng zâmbetele de pe fețele oamenilor care îmi zăresc ghetele de trekking de sub reverendă și rucsacul meu albastru, știu din surse discrete și amuzate că prin oraș mi se spune ”popa rucsăcel” și văd în privirile unora o pojghiță de dispreț coclit în timp, n-ar fi asta, dar la urma urmei, totuși, poate că n-ar fi rău să-l strângă.

Și într-o zi, când stau înfipt cu o carte în vârful patului, Ea deschide ușa și privește pomul din prag, fără să clipească. Are privirea aia care trece prin lucruri, privirea de vrăjitoare din pădurile de fag de sub Rodnei, unde strămoșii ei stăteau jumătate de an meșteșugind cuptoare enorme în care carbonizau copaci aleși după pipăială, cu asta se ocupau femeile din tribul lor, băteau pădurile și pipăiau trunchiurile cu degetele șoptindu-le ceva, și în urma lor bărbații clădeau cuptoare sub pământ.

Se uită fix spre pomul de Crăciun în timp ce mâinile Ei învârt niște vinete într-un castron de sticlă transparentă. Apoi iese.

Semn bun, o să-l deșurubeze, globurile se vor întoarce în mansardă, în cutiile de carton pe care scrie Crăciun Crăciun 2009 2010 2011…2021.

Mai intră o dată și iar se înfige cu privirile în pom, ca un lynx pregătit să sară, iar tac, urmărindu-i mâinile care fac altceva, orice, în timp ce în ochii ei se întrezărește strălucind un gând.

Apoi văd cutiile de carton, Doamne fii slăvit, săvârșitu-s-a. O să-l strângă, ura.

Îmi sună telefonul, trebuie să plec urgent, iubito lipsesc două-trei ore, te iubesc, ne vedem, plec.

Și când mă-ntorc și deschid ușa încremenesc, pomul de Crăciun s-a îmbrăcat în haină de Paști și din mijlocul crengilor îmi zâmbește Înviatul, pregătit de-o golgotă și de-o răscumpărare proaspătă, din bucătărie vocea Ei înaltă, să vii să guști vinetele, vrei să mai pun puțină sare?

de Crin-Triandafil Theodorescu

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ