Retrospectivă culturală | Secretele istoriei (3)

    Pentru Duminică, 19 Ianuarie 1941, am convocat publicul să participe la o serie de întruniri, atât în capitală, cât şi în provincie, pentru a-i asculta pe oratorii trimişi de la Centru, cărora le-am fixat să trateze acelaşi subiect: “Lupta Germaniei şi Italiei pentru a instaura o nouă ordine europeană”. Aceste conferinţe n-au fost improvizate. Îşi au o istorie mai veche. Ideea lor s-a zămislit într-o convorbire avută cu Generalul Antonescu, cam pe la începutul lunii Decembrie, după ce a trecut valul Jilavei şi apele s-au potolit.

– Domnule Sima, Guvernul şi Legiunea săvârşesc o mulţime de lucruri bune pentru ţara, dar mi se pare cp aceste fapte nu se cunosc suficient în public.

– Aveţi dreptate, Domnule General, dar cum credeţi D-voastră că s-ar putea mări eficacitatea propagandei noastre?

– Ar trebui ca oameni instruiţi de-ai D-voastră să meargă în provincie şi să explice poporului efortul ce-l facem zi de zi ca să-i vindecăm rănile trecutului.

– Bine, Domnule General. Urmărind sugestia D-voastră, voi face în aşa fel încât cel puţin odată pe lună personalităţi de la Centru să viziteze capitalele de provincie şi să explice lumii politica guvernului.

Cum această discuţie s-a petrecut în Decembrie şi nu mai era timp suficient pentru a convoca lumea la adunări, din cauza apropierii Sărbătorilor, am amânat proiectul până în Ianuarie. Convocarea de la 19 Ianuarie nu era decât punerea în aplicare a unei dorinţe exprese a Şefului Statului, formulată de el cu o lună şi mai bine înainte.

Cu aprobarea lui Antonescu, aşadar, am organizat această serie de întruniri, fără ca să ridic nici în acel moment vreo obiecţie. Am ales ca subiect al acestor conferinţe “Lupta Germaniei şi Italiei pentru a instaura o nouă ordine europeană”, deoarece România intrase într-o nouă fază de politică externă, aderase la sistemul de alianţe al Puterilor Axei, şi era necesar ca poporul să afle raţiunea acestei schimbări şi perspective ce ni se deschid într-o Europă naţionalista. Era un prim subiect ce trebuia tratat, urmând ca, luna de lună, să abordăm alte probleme care să reflecte politica guvernului şi realizările lui. Ideea lui Antonescu era excelentă şi am adoptat-o cu toată convingerea. Oratorii aleşi să vorbească publicului în diferite puncte ale ţării erau de prima linie: miniştrii legionari şi toate figurile marcante ale Legiunii au fost mobilizate şi au plecat în oraşele unde s-au anunţat adunări: Constantin Papanace la Timişoara, Traian Brăileanu la Sibiu, Alexandru Constant la Braşov, P.P. Panaitescu la Galaţi, Victor Biriş la Constanța, şi alţii… În capitală, trei oratori în trei locuri diferite, au vorbit în săli arhipline: Vasile Iasinschi, profesorul Eugen Chimoaga şi Viorel Trifa. Succesul întrunirilor a fost impunător. Zeci de mii de oameni au umplut sălile unde s-au ţinut aceste conferinţe, aplaudându-i frenetic pe oratori, izbucnind în urale când se rostea numele lui Hitler, lui Mussolini şi al Conducătorului Statului. Deşi participarea publicului a fost masivă în toate oraşele, nu s-a înregistrat nici cel mai mic incident. Mulţimile, după ce au intonat Sfânta Tinereţe Legionară, s-au împrăştiat în perfectă linişte la casele lor. Şi acum comentariile răuvoitorilor care ne-au dat lovitura la 21-23 Ianuarie 1941: “Aceste adunări au fost convocate de mine în vederea pregătirii rebeliunii”. Iată cum o iniţiativă a lui Antonescu, realizată conform dorinţei lui, s-a întors împotriva noastră, devenind cap de acuzaţie în Pe Marginea Prăpastiei şi în alte scrieri şi articole de aceeaşi speţă infamă. În timp ce publicul ce umplea sălile acestor conferinţe şi-l aplauda pe Antonescu, el îşi scotea pe ascuns pumnalul din teaca sa ne lovească mişeleşte pe la spate… Şi un alt aspect decepţionant, pe care l-am descoperit mai târziu. În timp ce noi copleşeam cu elogii Puterile Axei, conducătorii ei ne arătau într-un mod cu totul neaşteptat ce înseamnă “noua ordine europeană”: închisori şi lagăre de concentrare. Noua ordine europeană era pentru Mişcare tot vechea ordine, cunoscută de pe timpul lui Carol, cu deosebire că se schimbase călăul…

Horia Sima – Era Libertăţii vol II, apud Alexandru, publicat la 21 ianuarie 2014

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa/abona. Contactați-ne oricând. Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă/integră, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!