Retrospectivă culturală | Gazeta Gorjului și Regimul Comunist

          Partea I

        În perioada comunistă, presa din România a creat o realitate paralelă, încercând să ascundă realitatea din țară de la acea vreme. Presa nu era preocupată de adevăr ci de „fardarea minciunii”. Epoca de aur a reprezentat pentru gazetarii români dint toată țara o îngrădire a libertății de exprimare.   În contradicție cu presa scrisă dinaintea comunismului, unii jurnaliști se transformau în propagandiști, iar scrierea lor era disimulată, mobilizatoare și falsă.

        Din anul 1975, cum cenzura se înăsprise tot mai mult, autorităţile politice au considerat necesar ca anumite categorii de funcţionari să depună jurământ de fidelitate faţă de Partidul Comunist. Se încerca prin acesta, evitarea intenţiilor de a se abate de la instrucţiunile date de partid, pentru că orice formă de protest era de neconceput.

        Mass-media românească, fiind total aservită regimului comunist, a promovat cultul personalităţii şi propaganda comunistă prin mesaje care erau transmise permanent atât prin radio şi televiziune, cât şi prin presă. Chiar dacă regimul comunist din România a încercat să blocheze orice fel de comunicare din exterior şi către exterior, să izoleze ţara, refuzând categoric implementarea unor reforme cerute chiar de Gorbaciov, care a aplicat perestroika în URSS, românii au luat act de aceste schimbări majore. Speranţele au crescut după difuzarea la „BBC” şi „Europa Liberă” a  Scrisorii celor şase din data de 11 martie 1989, iar mai apoi prin prezentarea marilor schimbări sociale şi politice din ţările Pactului de la Varşovia. [1]

       Toate formele de exprimare au fost cenzurate, menţinându-se transmiterea mesajului propagandistic. Efortul depus în acest sens atinge apogeul în aplicarea cenzurii în momentul când în regimurile totalitare se identifică acţiunile propagandistice. Discursul ziariştilor şi al oamenilor de televiziune şi radio se afla în subordine totală faţă de limba de lemn. Aceștia au fost transformaţi în anexe ale partidului de care conducătorul dispune după bunul său plac, generând un discurs rupt de realitate şi în conformitate cu o pseudo realitate.[2]

       Mesajele mass-media facilitau îndoctrinarea cu idei comuniste, eliminând aproape complet rolul său de informare, de cunoaștere si de îndrumare a opiniei publice spre alte orizonturi în afara celui comunist, iar perioada de tranziție de la jurnalismul de obediență la cel de opoziție a avut dificultăți dintre cele mai diverse, de la cele de natură tehnologică, până la cele legate de mentalitate, greu de eradiat. Propaganda a reprezentat un anumit tip de discurs, promovat de regimul comunist şi care s-a bazat pe o doctrină oficială. Mulţi români nu o înţelegeau şi în consecinţă nu aderau la ea, iar alţii o acceptau în schimbul obţinerii de privilegii sau funcţii cât mai înalte în acea ierarhie „bine stabilită” de comunişti. Oamenii au început să vorbească în şoaptă despre nemulţumirile lor, pentru a nu fii auziţi de ceilalţi şi denunţaţi ca fiind trădători şi duşmani ai regimului. Propaganda regimului comunist avea menirea de a atrage un grup tot mai mare de oameni în cercul vicios al dogmei marxist- leninisteși s-a realizat, în primul rând prin intermediul presei scrise, aservită în totalitate regimului. Un exemplu de astfel de  publicație aservită regimului comunist îl reprezintă, în județul Gorj, „Gazeta Gorjului”. „Gazeta Gorjului” a reprezentat un reper pentru viaţa social-economică şi culturală a judeţului din perioada comunistă.  Aceasta  organiza în mod sistematic, în paginile sale,  largi dezbateri care să faciliteze schimburi de opinii în diverse probleme economice, probleme ale vieții socio-culturale, ale activității de partid, de stat și obștești. Săptămânalul gorjean vedea lumina tiparului la Întreprinderea Poligrafică ”Oltenia” din Craiova începând cu 24 februarie 1968, cu 43 numere în anul respectiv, 52 de numere în 1969 şi tot atâtea în 1970.[3]

       Din data de 24 februarie 1968 până în 6 mai 1971, publicația apare săptămânal, iar dupa anul 1971 apare sub formă de cotidian. În primul număr al cotidianului se spunea: „Înființarea ziarului Gazeta Gorjului reprezintă un eveniment d o deosebită importanță în viața politică a organizațiilor de partid, de masă și obștești, a organelor de stat și a tuturor oamenilor muncii din județul nostrum (…). Ca tribună a experienței înaintate și promoter neobosit a tot ceea ce este nou și avântat, Gazeta Gorjului poate și trebuie să organizeze în mod sistematic în paginile sale largi dezbateri care să înlesnească schimburi de opinii creatoare, contructive, în diversele problem ale construcției, ale vieții social-culturale, ale activității de partid, de stat și obștești”.[4] Se dorea așadar, sporirea eficacității ziarului precum și ridicarea nivelului său publicistic.  n paginile cotidianului, regăsim materiale dedicate epocii și realizărilor sale industriale precum: Ion Ciobanu-”I.M. Motru-noile dimensiuni ale autodepăşirii”, Titus Stoichiţoiu-”Primăvara marilor energii”, Vasile Crăciun-”Ucenicii de azi, muncitorii de mâine”, Dorel Corcoveanu-”Nobila esenţă a demnităţii” ş.a.[5] În primii ani sub regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, observăm faptul că aria de cuprindere a problematicii ziarului este una destul de diversă, aceasta îmbinând reportajul cu ancheta. La zece ani de activitate, „Gazeta Gorjului” își statornicește colegiul de redacție format din: Xenofob Iacob (redactor-șef), Ion Ciobanu, Dorel Corcoveanu, Gheorghe Manoniu, Paul Plop, Sevastian Popescu, Octavian Ungureanu, cărora li se adaugă pe data de 4 mai 1982 Nicolae Brânzan (redactor-șef adjunct) și Romulus Budin ( secretar de redacție).

   Începând de acum, paginile economice se îmbină cu cele de cultură, predomină știrile cu fapte durabile.

 Monica Ciobanu, 23 decembrie 2013 

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo