O poveste de Paști

O poveste veche de cînd lumea ne destăinuie cum că Dumnezeu, din dorința de a ajuta vederii omenești, a așezat norii între ochii noștri și Soare. Și a văzut cum așa, mai puțin luminate, privirile noastre își trăgeau mai degrabă din furtuni și uragane, decât din seninul orbitor, puterea de a scormoni după tâlcul, simplu și adânc, al tuturor lucrurilor, pe care le rostuise întru fericirea noastră. Ni s-a bucurat Tatăl. Norii, ploile și furtunile ne ajutau să ne întoarcem mai repede în adăpostul curat al Iubirii Lui. Căutam Lumina cu atât mai multă râvnă cu cât eram mai departe de Ea…

O vreme ne-am bucurat și noi. Împărțind, frățește, Harul care ne lumina cărările, bucurându-ne de fericirile celorlalți, hrănindu-ne sufletele cu Lumină. Simțeam că suntem pe drumul cel bun. Celebram, zi după zi, această însemnată participare comună la împlinire. Dar unii dintre frați au vrut să păstreze doar pentru ei, la adăpostul întunericului, limpezimea cărărilor. Astfel lipsite de orientare, din ce în ce mai multe suflete se rătăceau pe drum. Înapoi, acasă, devenea o potecă îngustă înspre din ce în ce mai departe. Chiar dacă rămași în posesia hărților de orientare, chiar și cei care le păstraseră doar pentru ei începuseră să devină opaci la Lumină. Transformarea într-un secret a darului Căii le împietrea privilegiaților înșiși ochii inimilor.

Și a văzut Dumnezeu cum norii de pe cer s-au mutat în interiorul sufletelor de om și S-a întristat. Cât de accesibilă oamenilor se dovedea panta pentru căderea lor! De aceea, în compasiunea Lui infinită, Dumnezeu și-a trimis pe Pământ Fiul. L-a înzestrat cu suficientă Lumină, astfel încât să le reamintească pământenilor Adevărul. Cărarea înspre acel cu adevărat Acasă din Casa inimii de lumină a Tatălui. Dar pentru aceasta, Iisus a trebuit să ardă, prin suferința-I, întreaga negură depusă în calea ochilor omenești. Să ia norii dinlăuntru-ne și să-i așeze înapoi, între privirile noastre și Soare.

De atunci încoace, drumul înapoi, înspre inima Domnului, a devenit din nou practicabil. Pildele lui Iisus ne sunt jaloane, semne și neprețiute trambuline. Nu mai putem rătăci fără direcție și în ceață. Evangheliile sunt potecile limpezi ale Cărării. Nici unul dintre sufletele care le-au urmat nu s-au rătăcit vreodată. Avem, așa dar, ce sărbători!

Sărbătoriri fericite!

Avocat Geanina Vera Poroșnicu

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo