Retrospectivă culturală | Ce înseamnă a fi istoric?
Sarmisegetusa Regia
Pentru “epigonii” zilelor noastre am extras două texte aparținând marelui istoric VASILE PÂRVAN. Nu voi face nici un fel de analiză a textelor pentru a nu oferi un subiect de presă iubitorilor de istorie. Îmi permit totuși un singur reproș la adresa universitarilor, cu riscul unei adevărate reacții virulente din partea purtătorilor de cuvânt. Din nefericire, domniile lor impun pe piață o istorie cu influențe politice moderne și contemporane lipsite de obiectivitate. Nu neg implicațiile politice și a istoricilor moderni dar apreciez sensibilitatea, seriozitatea și obiectivitatea profesională mult mai pregnantă față de istoricii post – decembriști. Iată de exemplu în câteva rânduri ce reprezintă istoricul în concepția lui Vasile Pârvan:
„Cel ce se ocupă de acestea este de obicei un om ale cărui aptitudini istorice, sau pur şi simplu sintetice, sunt reduse, aşa că în lipsă de operă, pe care el nu ar da-o, sau de ar da-o ar face-o proastă, mai bine să culeagă materiale. E deci mult mai nobil să te ocupi cu nobilele probleme filosofice decât să te apuci, de pildă, ca urmaş recunoscător, cercetând viaţa unuia din oamenii mari ai ţării tale, să scrii o cărticică, după puterile tale, arătându-le meritele şi greşelile şi slăvindu-le memoria pentru binele ce l-au făcut, iar de greşeli iertându-i ca fiind tu însuţi muritor.” *
„Trebuie să fii istoric pentru ca să fii bun adunător de izvoare, iar pentru a fi istoric trebuie să fii un adânc cunoscător al faptelor şi gândurilor omeneşti, pe care să le ştii explica şi cântări după adevărata lor valoare, să fii – dacă e să punem termenul – însuţi un filosof, în înţelesul serios şi înalt al acestui cuvânt.”**
Ionel Cioabă, 21 ianuarie 2014
*VASILE PÂRVAN, SCRIERI, Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc 1981 pag. 62-63
**Ibidem, pag 64
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ