Să nu ne fie frică și să ne rugăm!

Citesc cu strîngere de inimă presa (îndeosebi electronică) din ultimele săptămîni: vaiete prelungi și fraze – unele frizînd blestemele vetero-testamentare –, deși încă nu ne-a lăsat Dumnezeu tîrîți în războiul absurd de la granițele țării nedrept trasate de „marile puteri“ care intenționat își bat joc de istorie rescriind-o periodic cum li se pare mai avantajos pentru ele; titluri exclamativ ori interogativ-retorice menite să inducă furia neputincioasă, violența sau chiar ura, deși am scăpat teferi, cu voia Proniei, din capcana diabolică a „responsabilizării“ social-covidice întru acceptarea „vaccinării“ grăbind moartea și îndeosebi aducătoare de profituri colosale în conturile pungașilor genocidari ai planetei; alarmări pe tema schimbării datei de celebrare a Sfintelor Paști în stilul lui Ion Creangă, după hîtra pățanie cu drobul de sare (pornind de la această narațiune formidabilă prin actualitatea ei, într-un articol polemic mi-am prevenit conațioanalii asupra primejdiei nelucrării generate de sindromul drobului de sare), cu toate că, așa depopulată și sistematic jefuită în halul în care au vrut vînduții conducători de pînă acum, România-Grădina Maicii Domnului nu-și lasă încă niciun locuitor să moară de foame – exceptîndu-i, desigur, pe cei asemenea leneșului din povestea aceluiași excepțional povestitor vizionar humuleștean…

Explicația acestui asalt mediatic constă în faptul că diavolul ne vrea cu dinadinsul disperați spre a ne înșfăca mai bine sufletele!

Dacă multora le place să se declare (inerțial?) creștini-ortodocși prin varii sondaje, faptul că sînt luate cu asalt bisericile doar bianual, la Nașterea Domnului Iisus Hristos și la Sfintele Paști – nepunînd la socoteală feluritele hramuri cu sau fără pelerinaje –, faptul că predomină însușirea unui mod de viață consumerist („distracția înainte de toate!“), la care se adaugă setea de senzațional, de mistuire pe nemestecate a veștilor proaste, alarmiste semnifică neîncreștinare temeinică. Pe ea s-au clădit alegerile electorale an de an dezastruoase („să alegem răul cel mai mic“), dictatura covidică (frica indusă oneros-medical prin politica globalistă), acceptarea pasivă a uluitoarelor legi antiromânești și anticreștine prin care se vor distruse Biserica, Școala și Familia (o aliniere mimetică grăbită în direcția galopant-coborîtoare a lumii occidentale).

Învățămîntul e la pămînt? De ce nu-l încreștinăm, după disponibilitatea explicită evanghelic: „Lăsați copiii să vină la Mine!“ (Luca 18, 16)? Sfîntul Iustin Popovici (1894-†1979), discipol al Sfîntului Ierarh Nicolae Velimirovici, a propus demult un învățămînt teantropic[1], numai că-i greu să năzuiești întru sfințenie tu însuți – părinte, educator, învățător sau profesor – pentru a-i pune în aplicare principiile conducînd ferm pe copii pe calea mîntuirii!

Exodul forței de muncă românești a atins cote nemaipomenite iar economia are de suferit? De ce măcar familiile creștine rămase în țară nu nasc de două-trei ori mai mulți copii ci, dimpotrivă, contribuie în continuare la depopularea României potrivit statisticilor oficiale probabil demult depășite[2]?

N-am iubit nicicînd postura unei dădace (astăzi se numește „leadership“!), dar ori de cîte ori am putut să-mi exprim public opiniile am recurs la paremiologie. Scriu și acum: „Omul sfințește locul“; prin urmare, orice născociri legislative îi va inspira diavolul pe cei vînduți lui să mai compună și prin „alesul poporului“ să mai promulge în această țară care-i locuită și de creștini practicanți, nu vor putea avea efecte dacă ne vom opune cu fermitate și credință-n Adevărul relevat de Iisus Hristos, Cel iubitor al păcii, al bunei înțelegeri și al iubirii necondiționate. Un exercițiu pot face și cei mai sceptici ori îndoielnici, potrivit exemplului acelui oarecare tată rostitor al celebrei formule „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“ (cf. Marcu 9, 24). Oare nu glosa părintele Nicolae de la Rohia: „Mai amețitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: «Cred, Doamne! Ajută necredinței mele»… Ce fel de credință este aceasta care este și nu este, care se afirmă dar se și recunoaște nevoită a cere ajutor?“ Evanghelia dă un dublu răspuns incontestabil și acestui tip de credință: mai întîi faptic, prin vindecarea instantanee a celui posedat și apoi teoretic prin îndemnul sugerat ucenicilor de Însuși Mîntuitorul: „Acest neam  de demoni cu nimic nu poate ieși, decît numai cu rugăciune și cu post.“ (Idem, 29).

Să nu ne fie frică, prin urmare! Nimic fără voia lui Dumnezeu nu-i cu putință! Numai să nu desconsiderăm tipul demonizaților cu care avem de-a face! Înarmați fiind cu putere financiară nemăsurată și aplaudați de cei asemenea lor, ei se cred zei și vor să ne croiască viitorul! Dar pot fi anihilați cu post și cu rugăciune!

București, 18 florar 2023

[1] V. https://radiorenasterea.ro/sfantul-iustin-popovici-si-aventura-cunoasterii-lui-dumnezeu/

[2] „În România, în perioada 1958-2017, au fost înregistrate aproximativ 22,1 milioane de avorturi (exceptînd sectorul privat medical), iar în 2017, 55.931, adică, la 100 de nou-născuţi vii, 30 de întreruperi de sarcină [sic!], informează Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Potrivit OMS, în România, rata avorturilor este de peste două ori mai mare decît în UE, adică, 480 de avorturi la 1.000 de nașteri. De asemenea, numărul adolescentelor gravide este foarte mare, respectiv 12.073 de gravide adolescente (2012-2013), dintre care 7.547 au avortat.“ (V. https://www.viata-medicala.ro/reuniuni/rata-avorturilor-din-romania-dubla-fata-de-media-europeana-17003 ).

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo. PRESĂ LIBERĂ