Nu vă lăsați furați de lipsa de notorietate. Nici un manual de istorie literară nu-i amintește numele.

Nu vă lăsați furați de lipsa de notorietate. Nici un manual de istorie literară nu-i amintește numele. Discret, fabulos, mișcându-se în diagonală pe tabla de șah a vieții, în stilul nebunului, scriitorul ăsta ireal de mișto a căzut de nicăieri și s-a dus în falansterul marilor iluștri anonimi, loc cu verdeața inspirației și neodihna spiritelor înalte. Iar noi n-am știut nimic, mai nimic!

Leonida Neamțu. Strania poveste a marelui joc. De departe romanul meu de inimă, mărunțit cu inima și ochii între 1980 și 2023. Și totul a început cu Tata, un aristocrat al lecturii, în casa căruia m-am răsfoit prima dată cu uimeală, o casă în care trei surori împărțeau aceeași cameră pentru ca familia să poată avea o Bibliotecă! O cameră dedicată Cărții, cu rafturi icnind sub greutatea cărților, toate bune, cărți grele la propriu și figurat, care dădeau admitere să intre în casa noastră pe viață și pe moarte, cum se dădea pe vremuri admitere la facultate, cu lacrimi și emoții în gât, și printre care cărți descopăr deodată Strania poveste…o înșfac cu toată forța adolescenței frondiste și dau buzna în hall-ul unde pe două fotolii, învăluiți în straturi de fum de tutun, ai mei își citeau cărțile unul altuia, Tată, Tată, ai spus că în casa noastră n-au ce căuta cărți superficiale, ce-i cu romanul ăsta polițist, aud? Și Tata și-a ridicat spre mine ochii ăia de-un albastru incolor (aparentă contradicție, vă avertizez), și-a zis blând, copile, ăla e Marele Leonida, nu e nici un roman polițist, uită-te între coperți.

Și m-am uitat și de-atunci mă tot uit cum îmi poartă omul ăsta doruri pe care nu știu unde le-a citit, că toate-s ale mele.

Și pe urmă momentul ăla din anticariat, vreo douăsutedemiide cărți apăsându-se una pe alta, domnule anticar, zic eu șoptit, caut un autor de care probabil că n-ați auzit, nici eu nu sunt sigur că există, poate că e doar un vis de sub zăpezi interminabile, Leonida Neamțu îi zice, la care anticarul, cu voce înaltă, băi băiete, cum să n-aud de Leonida? După Marin Preda e cel mai mare prozator pe care l-am avut noi, tu-le mama lor de literați bolșevizați, și-a urmat o lungă și suculentă invocare de mame, origini și definitive afurisenii.

So, ladies and gentlemen, let me present you Leonida. Unicul, magnificul și supraviețuitorul Leonida!

de Crin-Triandafil Theodorescu

Comanda: aici

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo