Pe aleile trecutului

1
Trăiește-n mine o femeie

Trăiește-n mine o femeie,
Plină de aspirații și idei
Ochii ard ca o scânteie,
Nu vei vedea tristețea ei.
Prețuiește cu ardoare
Timpul ce a trecut,
Lăsând speranțele să zboare
Spre necunoscut.
Momente unice adună
În lada cu amintiri,
La insulte e imună,
N-acceptă asupriri.
Trăiește-n mie o femeie
Trecută de cincizeci
Când dorințele-și descheie
E ca la douăzeci.
Preferă singurătatea,
Doar ea o liniștește.
Doru-i zboară-n libertate,
Tăcut îl urmărește.
Sub geană plânsul zăvorăște
Când iubirea o trădează
Supărarea potolește,
Frica-și controlează.
Trăiește-n mine o femeie,
Foarte cunoscută
Nu-i vedetă și nici zeie
E visătoare înnăscută

2
Spun adio

Răsfoind trăirile nopții,
destram eșecul în fire transparente,
zicându-ți adio fără emoții,
caut dimineți incandescente.
Spun adio, nevrând prelungire
întâlnirile n-au scântei,
umbra mă însoțește cu uimire
noaptea pe la trei.
Spun adio pentru totdeauna,
nevrând să-ți rănesc egoul,
supărarea este ca furtuna,
nu ne salvează rumba nici tangoul.
Fără tine-mi va fi dor de noi,
dar astăzi simt că trebuie să plec,
nu mă tem să ne pierdem amândoi,
mi-e frică să nu te înțeleg.

3
Pe aleile trecutului

Pe aleile trecutului fac o promenadă,
Din vulcanul inimii scot al pasiunii foc
Explozia imaginației m-aruncă-n tornadă
Unde tristeți și bucurii sunt toate la un loc.

Depozitul prezentului e plin de amintiri,
Ele fiindu-mi forma și norma existenței
Mâna vitregă a timpului dibace-i la-nsușiri,
Împletind stângăciile cu forța experienței.

Spectacolul copilăriei demult l-am părăsit,
Nu mai joc între ”permis” și ”nu se poate”
Cu greu mi-aduc aminte unde am greșit,
Urma pașilor defecți pierzând din greutate.
Două inimi și un dor
Două inimi și un dor
Chinuitor, răscolitor
Silabe rupte din cuvânt,
Sună-n ureche murmurând.

Un carusel nepăsător
Aruncă visele în zbor,
În mulțimea de răscruci
Nu știi pe care să te duci.

Sperând că totuși vom pleca
Departe, făr-a regreta,
În mica sală de așteptare
Nimeni n-anunță îmbarcarea.

Triști ne întoarcem înapoi
În lumea plină de nevoi,
Având în piept un singur dor,
Chinuitor, răscolitor.

4
Îmi trebuie curaj

Îmi trebuie curaj să descriu
Propria simțire cu majuscule
Despre cum aș vrea să fiu,
Trăind haotic, fără virgule.

Strivite de călăul nemilos,
Se pierd speranțe zi de zi,
În miezul nopții vicios,
Visele nu se vor îmbulzi.

Declin amorul la trecut,
Golul răscolește-n vene,
Tulbură sângele refăcut,
Strecurându-se alene.
Netezind biletul de demult,
Cu palma, brăzdată de destin,
Caut țărmul necunoscut,
Pentru sufletul clandestin.

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo