(R) Castrul roman de la Cătunele (j. Gorj) [1]

         Castrul se află în dreptul km 82 al şoselei naţionale şi la 100 m faţă de gară, pe malul Jiului (înalt de circa 15 m). Latura intactă măsoară 167 m, cea fragmentară 88 m. O secţiune facută peste ele a dat un profil neprecis. În exterior este un sunt lat de 9 m, adânc de 2 m, plin cu dărâmături, multe ale crenelurilor din cărămidă. Berma era lată de 2,50 m, iar agger-ul de 5 m. Zidul, gros de 1,40 m, înalt de 3 m, avea numai temelia adâncită cu un metro mai jos de nivelul vechi al lagărului. Zidăria se compune din văr, lespezi şi bolovani rotunzi luaţi din Jiu. În spatele zidului, valul e de aceeaşi înălţime şi lat jos de 5 m. În el, zidul incintei înfige 0 serie de stâlpi de zid înguşti de 0,30 m şi lungi de 1,30 m. Depărtăirile între ei variază de la 5,50-6,30 m. Rostul nu mai era de a susţine podul de lemn al drumului de rond, ce ar înlocui valul de pământ, fiindcă ultimul există şi îi îngroapă, iar departarea dintre ei este prea mare pentru a putea fi aşternute grinzi pe capetele lor. Castrul a fost făcut la început numai cu un val de pământ. Adăugindu-se zidul exterior, s-au folosit şanţul şi vechiul val. Pentru a se asigura stabilitatea zidului, i s-a dat o fundaţie de 1 m adâncime şi aceste picioare interioare înfipte în valul cel vechi, devenit acum şi drum de rond. Acest sistem se constată şi la castrul Bologa din Transilvania. Via sagularis, pavată cu pietre mari de râu, era lată de 4,50 m. Date fiind transformările şi modificările elementelor castrului, nu trebuie să ne aşteptăm la un plan clasic al lui, ci la multe anomalii. De aceea, identificările propuse de Gr. Florescu în ceea ce priveşte orientarea castrului şi pretoriului sunt ipotetice faţă de constatările lui Tocilescu-Polonic, care l-au săpat într-o stare de conservare mai bună, pe care noi le-am publicat aşa cum le-am găsit în manuscrisele lor. La colţurile rotunde ale cetăţii se găseşte câte un turn pătrat, în interior, cu ziduri groase de 0,80 m şi o cameră de mărimea 3,90 X 3,30 m. Turnurile sunt construite mai târziu decât vălul, de aceea au zidurile subţiri, suprafaţa mică şi înăuntru aceiaşi stâlpi ai zidului mare. Porţile păstrate sunt flancate de două turnuri mult alungite (9,75 x 3,90 m), că la castrul Arcidava din Banat, cu intrări neprecizate şi zidurile interioare groase (cele de margine) de 0,80 m, iar cele de la intrare de 1,30 m. Aveau un etaj acoperit cu ţiglă, jos pardoseală de pământ galben bătut şi între ele (deşi s-a păstrat un singur rând de uşciori) existau porţi de lemn duble, largi de 5 m.  Pretoriul (puţin păstrat) e la o distanţă de 50 m faţă de poarta sudică şi are un plan nesigur. Compartimentul săpat e larg de 8,60 m; i s-a precizat o intrare pe o latură zidită în cărămidă. De o parte şi de alta a intrării se întind două ziduri groase de 0,80 m, unul lung de 12,75 m şi altul de 14 m. Din ele pleacă două ramuri fragmentare spre S, lungi de 2,80 m şi 4 m. În interiorul compartimentului s-a aflat o cămăruţă deschisă pe o latură cu urmă de hypocaust şi de mărimea 2,35 X 2, 95 m. Ea ne lămureşte orientarea lagărului, care avea poarta pretoriană spre V, căci sistemul de încălzire la arice pretoriu se afla în spatele lui, spre poarta decumana. Dispoziţia aceasta ne este confirmată şi de cele două resturi de magazii (horrea) situate în latera praetorii, al căror front era pe aceeaşi linie cu faţa pretoriului, iar spre răsărit vedem că sunt retrase. În ruinele pretriului, Tocilescu a găsit multe piese de bronz, resturile unei statui imperiale de bronz, coifuri romane, vase de metal şi o inscripţie dedicată lui Caracalla (SE, 419). S-au mai dezvelit în cetate şi două clădiri cu câte trei camere, aşezate cu faţa spre via decumana. Prima clădire are o lungime de 31,60 m, e lată de 9,70 m, cu zidul gros de 0,60 m; camerele ei sunt de mărimea: 6,35 x 9,50; 6,35 x 11,20 şi 9,10 x 9,10 m, iar în faţa celei de-a doua încăperi se vede un fel de prispă. A doua e lungă tot de 31,60 m, lată de 8 m, cu prispă şi trei camere egale între ele, cu lărgimea de 6,30 m. Cele două clădiri, ar putea fi locuinţe pentru soldaţi (hibernacula) sau sedii de colegii militare (scholae). Între cele două clădiri s-a descoperit şi un puţ plin cu dărâmături aruncate în epoca romană. Ultima monedă aflată în castru de Tocilescu este de la Filip Arabul. Aşezarea civilă apare în jurul lagărului prin numeroase urme ceramice, Ziduri ruinate şi car amizi, La 50 m S de cetate s-a săpat şi o întreagă instalaţie terrnală a castrului. În castru s-a aflat şi o frumoasă faleră de la un steag roman spunea acelaşi Tocilescu.

       În interiorul castrului sunt urme de zidărie de unde s-au scos cărămizi, figurine de bronz, săgeţi,  inele, monede (una de la Alexandru Sever) etc. Săpături nesistematice s-au făcut pe la anul 1885. La Muzeul din Turnu-Severin s-a adus de la Cătune o figurină de bronz şi un altar ornat cu sculpturi funerare, dar anepigrafic (Florescu, nr. 38). Vezi (fig. 4/5).[1] Castrul cu val de pământ de la Cătunele[2] este amplasat pe un platou cuprins între malul stâng al râului Motru şi malul drept al pârâului  Chivadaru. Castrul de la Cătunele a fost construit după anul 106 p. Chr. fiind folosit până la abandonarea provinciei de către armata şi administraţia romană[3]. Până în prezent nu se ştie ce unitate militară a construit şi a staţionat în acest castru. La cca. 100 m est de colţul nord-estic al fortificaţiei s-au găsit şi thermae-le. Astfel, a fost investigată instalaţia de încălzire cu hypocaustum a thermaelor orientată NV-SE cu dimensiunile de 4,30×4 m. În interior s-au reperat cărămizile care serveau ca bază pentru tuburile ceramice prin care circula aerul cald şi pentru stâlpii de sprijin ai podelei. Alimentarea thermae-lor cu apă se realiza prin tuburi ceramice de la izvoarele existente şi azi la baza dealului de la est de băi. Inventarul arheologic descoperit la Cătunele este reprezentat din ceramică (de lux şi uzuală), sticlă, arme, unelte şi piese de uz gospodăresc, monede, podoabe, un altar funerar din piatră, o statuetă din bronz reprezentându-l pe Eros, etc. Rolul castrului de la Cătunele era de a supraveghea zona şi de a securiza drumul care lega Drobeta de Ulpia Traiana Sarmizegetusa. În sectorul Cătunele drumul a fost reperat sub forma unei fâşii intermitente de pietriş apărută la suprafaţa solului. Arheologii au reuşit să stabilească cu exactitate cum arăta în perioada romană castrul şi aşezarea civilă de la Cătunele. Schița de mai jos datează din perioada 1981-1984 când Muzeul Județean Gorj în colaborare cu Institutul de Arheologie Bucureşti au făcut ultimile cercetări.

Foto 2: www.verticalonline.ro

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!