(R) Viaţa de familie – texte alese
Muzeul Național al Unirii - Alba Iulia
„Viaţa de familie şi cetăţenească nu este în sine viaţă lumească, însă devine astfel atunci când în rânduielile ei se vâră patimile şi satisfacerea lor. Pentru viaţa de familie și cetăţenească sunt porunci de la Dumnezeu”[1]
“Privesc cu dragoste pe toţi oamenii, deşi pe unii îi laud şi pe alţii îi plâng, cutremurându-mă de soarta lor. Iert cu toată libertatea sufletească pe cei ce mi-au făcut mie personal rău. De fapt, cei ce m-au lovit, mai tare m-au înpins în braţele Domnului şi le mulţumesc. Mă rog pentru prieteni, pentru creştini şi pentru mântuirea din ceasul al unsprezecelea a duşmanilor.”[2]
“Simplificaţi-vă viaţa cât mai mult! Întodeauna învaţă-te să te mulţumeşti cu puţin, învaţă-te a te jertfi pe tine însuţi pentru binele aproapelui!(…)Rugăciunea este expresia cea mai curată a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Când vei ajunge să te rogi cu adevărat, ai realizat pacea, fericirea.”[3]
29 ianuarie 2014
[1] Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viata de familie, Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2004
[2] Monahul Moise, Sfântul închisorilor, mărturii despre Valeriu Gafencu, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, p. 278-279
[3] Ibidem, p. 284
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo