Câți din istorici știu că drumul spre Mănăstirea Arnota a fost construit de legionari prin muncă voluntară, în tabăra-șantier din 1936?
Buciumul
Câți din istorici știu că drumul spre Mănăstirea Arnota a fost construit de legionari prin muncă voluntară, în tabăra-șantier din 1936?
“Drumul construit de legionari prin muncă voluntară, în tabăra-șantier din 1936, sub binecuvântarea episcopului Râmnicului, Vartolomeu Stănescu. Un număr de 242 de legionari au muncit în vara anului 1936, săpând acest drum în munte, pentru a facilita accesul la Mănăstirea Arnota, ctitiorie a lui Matei Basarab și loc de veci al rămășițelor domnitorului, care se afla într-un stadiu avansat de degradare, fiind amenințată să se prăbușească. Drumul a presupus o muncă grea din cauza reliefului și pădurii, necesitând inclusiv dinamitarea unor zone de stâncă. Realizarea drumului, utilizat și astăzi de turiști, s-au putut trasporta la Arnota materialele și utilajele care au făcut posibilă consolidarea și ulterior restaurarea mănăstirii. Tabăra de la Arnota a fost condusă de doctorul în teologie G. Andronescu. Poetul Radu Gyr a compus Imnul legionarilor olteni, în care amintește de această tabără și de cea de la Drăgășani, unde legionarii au construit integral catedrala acestui oraș. De menționat că legionarii au constituit singurul partid politic care, în opoziție fiind, a construit, prin voluntariat, drumuri, diguri, școli, biserici, cămine culturale, monumente ale eroilor și fântâni, într-o epocă în care guvernele se perindau, cheltuiau sume uriașe din buget și contractau împrumuturi în numele statului român, fără să realizeze aproape nimic. Astăzi, la nivelul tuturor instituțiilor oficiale, în manualele școlare, în universități, în presă și în mass-media, legionarii sunt denigrați și numele lor este interzis.”
de Florin Dobrescu
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo