Hapul lingvistic (27)

Plimbîndu-mă deunăzi prin parcul bucureștean de care m-am legat sufletește din adolescență, am întîlnit următoarea înștiințare:

Am mai scris despre frecventa eroare semantică vizibilă și în imaginea alăturată făcută îndeosebi de o categorie largă de semeni ai noștri cu pregătire tehnică: utilizarea verbului (a) reabilita și a derivatelor sale, încredințați fiind că el acoperă și semnificațiile (a) repara / recondiționa / consolida / amenaja / lărgi / restaura / înfrumuseța etc. Reproduc spre dumirire doar primele trei definiții aflate la îndemîna oricui, în ordine, din Dicționarul limbii române contemporane (1955-1957), Dicționarul de neologisme (1986) și Marele dicționar de neologisme (2000):

REABILITÁ, reabilitez, vb. I. Tranz. 1. A restabili buna reputație a cuiva; a dezminți învinuirile aduse cuiva. Acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate. IBRĂILEANU, A. 147. Timpul era s-o reabiliteze în ochii lui Alexandru. BOLINTINEANU, O. 453. ◊ Refl. Înainte de a te socoti independent, cată să te reabilitezi. SADOVEANU, P. M. 120. (Fig.) După război, cuvîntul «muiere» care era, în orașele regatului, pejorativ, s-a reabilitat. SADOVEANU, E. 38. 2. (Jur.) A repune, a reintegra (pe cineva) în drepturile sale, prin ștergerea pe cale judiciară a condamnării la o pedeapsă criminală sau corecțională, cum și a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților rezultate din pedeapsă. – Pronunțat: re-a-.

REABILITA vb. I. 1. tr., refl. A(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. tr. A repune, a reintegra pe cineva în drepturile pierdute (printr-o condamnare). 3. tr. A readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. [Pron. re-a-. / < fr. réhabiliter].

REABILITÁ vb. I. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. (< fr. réhabiliter).

Cum se vede, sensul verbului în cauză este preponderent moral-afectiv, deci referitor la persoane, nu la inanimate – străzi, parcuri, case etc.

Pînă la dorita informare a celor care, referindu-se la inanimate preferă, probabil din caraghioasă prețiozitate, în locul verbelor deja enumerate în al doilea alineat al articolului meu pe (a) reabilita, voi da un exemplu dezirabil de reabilitare pe care l-am cerut în repetate ocazii fără a avea încă urmările cuvenite, anume inversarea din motive eufonice a celor două componente ale celei mai importante discipline de studiu din învățămîntul românesc: literatura și limba română.  

Deși anecdotică, argumentarea pe care o supun în continuare atenției cititorilor dar mai ales celor în drept este imbatabilă.

Unul dintre străluciții mei profesori ne relata cu haz prin 1982-1983 prima vizită la Universitatea București a poetului, prozatorului și publicistului Tudor Arghezi, descendent al unei familii cu originea într-o largă zonă românească iubitoare a perfectului simplu. Invitat la instituția de învățămînt superior din capitala țării și ajuns cu suita de profesori însoțitori la fosta facultate de litere proaspăt și neinspirat rebotezată, el a dus hîtru mîna la nas zicînd: „Ce mai pute pe-aici!“ ironizînd astfel apăsat alăturarea cacofonică de pe înscrisurile instituției denumite „Facultatea de limbă și literatură română“.

À bon entendeur, salut!

2 cuptor 2023

N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc.

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo