Lumea noastră de toate zilele

Așa este! Dezvoltarea lumii omului, din cele mai vechi timpuri și până în secolul XX, mergea în rând cu gravitația pământului, sub Soare. Dacă, după zi vine seara și umbrele se lungesc, apoi asta e valabil pentru unele insecte care trăiesc o sigură zi. Umbrele vieții omului însă se lungesc numai la bătrânețe. Umbrele unui sistem social (primitiv-feudal-capitalist-imperialist), se lungesc înainte de momentul schimbării prin salt a formațiilor social-politice. Ambele sisteme sociale, vechi sau noi, însă nu mor. Asta e istoria omului. Ele rămân sub soare, în relația, -0-, dintre oameni, feudal-0-capitalist etc. Astfel, statele capitaliste de fiecare dată rămân pe fază, în lumina caldă a Soarelui, care e Proprietatea privată. Nu, și în cazul sistemului comunist.

Atunci, când apar umbrele societății date, probleme mari legate de proprietate, au loc schimbări esențiale în societate, revolte, realegeri de lideri, revoluții. Dar, esența socială primă, rămâne. Dreptul la Proprietate privată, este păstrat. Asta caracterizează capitalismul ca sistem maturizat al agonisirii de bunuri, al tuturor timpurilor. El e mereu viu, văzut în Soare. Chiar dacă capitalismul e criticat din toate părțile din punct de vedere al democrației și proprietății, libertatea la muncă e venerată. Concurentul jubilează. Exproprierea făcută într-un stat capitalist, de obicei e în interiorul lui, e o repartizare legitimă a proprietății. E o concurență dură, luptă pentru dreptul de a domina societatea prin bogăția agonisită. Lupta e locală și e o particularitate a omului activ economic, inventiv, aflat în ramele legii. Cel puternic conduce, iar cel slab se supune nivelului său de competență, muncește la patron. Legea se respectă. În rezultat, libertatea de a se dezvolta nu e constrânsă. Multă lume pornește de la nimic, ajung oameni mari, bogați, verigi , -0-, ai rețelei de formare a relațiilor politice și economice. Cei decăzuți, în caz dacă nu vor să muncească, au susținerea materială de la stat. Cei slabi, dezamăgiți, se droghează, încalcă lege, fac legile lor. Acesta a mitul Capitalismului. Viața liberă.

Mitul ideologic, socialist, al Rusiei e altul. El a fost inițiat la Sant Petersburg în anul 1917. Din acel moment Proprietate privată a fost prăznuită. Soarele Rusiei a atins orizontul. S-au lungit umbrele. Dacă Comuna din Paris, cu cele 10 mii de jertfe, a adus grăbirea proceselor de dezvoltare socială a Franței sub același Soare, apoi, „Marea revoluție din Octombrie”, a fost o catastrofă pentru întreaga civilizație. Odată cu exproprierea populație, la nivel general, a plecat din viața rușilor nu numai speranța, dar și Soarele autentic, exponentul Proprietăți private. Rusia a intrat în umbra pentru totdeauna. Apoi, ea s-a restructurat în lumina unui alt soare, bolșevic, fals, alături de un crocodil hrăpăreț. Mitul Rusiei, „crearea unei Lumi noi”, chiar de la început a dat în bară. În războiul civil, anii 1918-1922, și-au pierdut viața 1,5-2 milioane de oameni, iar de foametea din acea perioadă, încă 5 milioane. Sub alt soare, a apărut al tip de jertfe, cu destinație crocodilică.

SUA, prin sistemul de donații, ARA, a ajutat gratuit Rusia până în anul 1923. Apoi, SUA a fost trecută de ruși în rangul statelor neprietenoase. Experimentul social, întrecerea celor două sisteme (din Soare-din Umbră), a continuat până în anul 1991. Numai aici, Liderii ruși au recunosc să Concurența celor două sisteme, Capitalism-Comunism, s-a sfârșit. Și, din anul 1991 și până în anul 1997, Rusia primește din nou ajutor umanitar de $4 mlrd., de la SUA. De data aceasta, rambursabil. Apoi, din nou, SUA devine stat neprietenos. De la apariția ideii comuniste, în toate relele sale, ignorând democrația și libertatea cuvântului, Rusia a învinuit „Vestul sălbatic”, capitalist.

Oricum, cică, rușii au o „Democrație suverană”. Dar, credința rușilor de astăzi în democrația de mâine, nu e mai mult decât o amăgire de sine. Această țară va fi totdeauna ceea ce a mai fost. În umbră! Orice haină nu s-ar îmbrăca, ea totdeauna a fost și este antiteza libertății. Libertatea e cel mai antagonist rău pe care ea îl știe. De aceea, oricare din iluminările temporare ruse nu trebuie confundate cu esența autentică a omului. Iluminările vin și pleacă, iar esența Rusiei e Umbra. Umbra e un element conservat al vieții capitaliste, puterea care accelerează capitalismul, gonește democrația și libertatea în sus, spre lumina Soarelui, Proprietatea privată. Odată cu „revoluția” rusă, lipsită de relația sa socială față de proprietate, nici până acum, poporul rus n-a avut posibilitatea de a învăța cum să te folosești de Proprietatea privată. Cum de creat în comun și ridicat, nu atât economia țării, cât cultura oamenilor. Adică, a duhului de proprietar, de stăpân al țării sale și beneficiar al ei, al teritoriilor nemărginite cu bogății nenumărate.

Despotul rus constrânge dreptul la Proprietatea privată a supușilor săi, iar liderul-moșier, nu recunoaște în genere acest drept. Limbile rele spun că 40% din banii rusești se învârt în sfera economiei din Umbră. Unde e acea economie dacă nu peste hotare, bani introduși în afacerile altor țări, în yahturi, palate de locuit, vile.

Umbra capitalismului, acceptată ca pe un rău social al muncii slabe capitaliste, răul capitalist – asta e fața adevărată a Rusiei. O confirmă deschis și Liderul-moșier: ”Dacă nu putem produce singuri, atunci, țap-țarap!” Nu poți produce, furi! Iar situația nu e numai a Rusiei: China din umbră, nu poate exista fără Taiwanul însorit. Coreea de Nord – fără Coreea de Sud. Transnistria – fără Moldova deșteptată. Se aude la Tiraspol: „Poate că anexăm Moldova de Republica Nistreană?” Acest „crocodil” mic, născut din „Lumea rusă”, de 32 de ani duce discuții de pace cu Republica Moldova. Dar, pentru o integrare normală, nu-i convine nici o soluție. Moldovenii îi tratează pe transnistreni ca pe niște oameni, iar ei, în rând cu Rusia, se uită la noi ca la o …hrană.

Asta e lumea noastă, de toate zilele, sau asta e numai lumea lor? Două lumi – două adevăruri incompatibile. La granița, -0-, a celor două faze, soare-0-umbră, în capitalism au loc procese de dezvoltare intuitivă a gândirii. Umbra îi accelerează, dezvoltă. Democrația nu e cel mai bun sistem de viață, dar altul mai bun nu e. Winston Churchill spunea: „nimeni nu pretinde că democrația ar fi perfectă sau atotștiutoare. Într-adevăr, s-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernământ cu excepția tuturor formelor încercate de-a lungul timpului”. Se discută deschis. Și numai la Moscova, umbrele lungi sunt conservate, ascunse.

Folosirea fenomenului Cunoașterii integrate (promovat pe net), unde se respectă măsura, echilibrul orientat al perechilor, vechi-0-nou, bine-0-rău, soare -0-umbră, ne pune în fața acceptării raționale a dreptului de a alege un Sistem nou, al treilea. Asta e tratarea corectă a proprietății și muncii din ambele părți. Pentru a avea armonie internă trebuie de început de la sine, din interior, de la analiza perechilor de cuvinte: Soare-0-Umbră; Capitalism-0-Socialism; bogat-0-sărac; proprietar-0-proletar. Proletarul …are Patrie! Acolo, unde legea se respectă. Acel loc e capitalismul. Proletariatul rus însă, prin Conducerea sa, și-a ales calea ușoară de a fi vânzător de materie primă. Munca creativă e dirijată de lideri, iar din acest motiv și cultura poporului e dictată de mitul ideii ruse: chipurile faci parte din om popor măreț, eroic. Chestiunea rusă e primă, mai sus decât chestiunea omului (rus-0-om; prim-0-secund). Omul e secund. De aceea, predestinația rusului nu e viața lungă, ci cultul morții manifestat recent și de Patriarhia rusă. Omul rus, de facto, se comportă ca om superior altora, cu drepturi susținute de la acel orizont umbrit, unde Soarele autentic, în calitate de Proprietate privată, garanție a libertății și democrației, dispare. Îl înghite crocodilul! Nu?

De aici, sistemul orientat: capitalism-0-comunism, soare-0-umbră, cap-0-coadă, nu poate fi păstrat decât de prin ridicarea nivelului de cultură a gândirii din ambele părți. Apare necesitatea folosirea unității cognitive Triada, din care se vede clar că capul crocodilului comunist și capul leului capitalist stau bot la bot, capitalism-0-socialism, între lumini și umbre. De aceea, echilibrul acestor două cuvinte, poate fi păstrat numai prin „Gândirea nouă”, ideea intuită de Președintele URSS, M.S. Gorbaciov (intuitiv-0-logic). Această dezvăluire, logic răspândită, ar fi ieșirea din impas. Visul „lumii noi”, ca rai pe pământ, atât de mult rumegat de comuniști, are a sa realizare practică ca deșteptare intelectuală sau „mântuire spirituală” în viață.

Convingeți-vă! În Ortodoxie, Triada-axiomă /General(absolut)-0-particular(concret)/ e Trinitate-dogmă (Tatăl-0-Fiu). Știința și religia /axioma și dogma; Teoria cunoașterii integrate (axiomă) și Teoria cunoașterii științifice (dogmă științifică nesistematizată, credința în practică)/ s-ar putea împerechea, integra într-o cunoaștere comună, integrată. Care e liber – să participe! Ce vrea Ucraina?

Ucraina vrea: 1. Să schimbe Președintele la fiecare 4-5 ani; 2. Drept judiciar independent, 3. Proprietate privată reală; 4. Concurență; 5. Să fie țară modernă, europeană;

De toate acestea Rusia nu are nevoie. Acesta e cauza conflictului. Rusia nu vrea ca Ucraina să fie prosperă sau se teme că Ucraina ar fi un exemplu provocător pentru dânsa. Ea nu vrea nici una din aceste două părți. Tot! Chestiunea rusă – mai sus ca oricare. Ucraina depopulată ar fi soluția ei. Rușilor le place!

de Victor Deleu

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo