(R) Testamentul politic a lui Nicolae Iorga (10)

          „Moldova se deosebea de Ţara Românească în două privinţe mai ales, cari sunt hotărâtoare: ea n-avea nimic de cerut Ungariei, cel puţin în faza ei de organizare, când uşurinţa unei cuceriri spre răsărit, de la Siret la Prut, de la Prut la Nistru, o stăpânea şi o îndrepta. Originile râurilor ei nu erau, ca acelea ale principatului muntean, în Ardealul regelui unguresc, ci în părţile Haliciului. Şi, al doilea, atacul turcesc care ameninţa în acelaşi timp pe domnul din Argeş şi pe regele din Buda, nu constituia în acelaşi moment o primejdie de moarte pentru creaţiunea lui Bogdan Vodă. Iar, despre partea Ungariei, în noua vreme de realism militar şi politic care începea, ea nu era ameninţată de ceea ce se petrecea dincolo de Carpaţii secuimii ca de viaţa nouă ce se desfăşura pe cursurile dincolo de munţi ale Jiului şi Oltului. Nici pe departe nu s-a dezvoltat Ţara Românească, ale cărei origini sunt aşa de vechi şi în care găsim încă de la 1240-1250 judeţe şi voievodate în deplină consolidare, ca Moldova, care în câteva decenii a putut atinge graniţa Nistrului la răsărit şi graniţa Dunării la miazăzi”(19).  „Intervenţii în Balcani n-au încercat domnii din Argeş decât foarte rar. Numai când ţaratele de peste Dunăre se vor desface, ei vor fi ispitiţi să intervină, căutând a le lua moştenirea, într-un moment când aceasta nu mai era o manifestaţie de ambiţie, ci o imperioasă datorie”(20).

     „Mircea(;) va ajuta silinţele creştinilor balcanici împotriva turcilor şi, la desfacerea Bulgariei, va fi stăpân al Dobrogei, al Silistrei, după ce Vlaicu luase, în chip trecător, Nicopolea. De atâtea ori, împotriva sultanului, oşti româneşti trecură Dunărea, şi până lângă Adrianopol. Dar spiritul politic e pe deplin al epocii moderne. Aceasta se vede şi prin mobilitatea elastică a acţiunii româneşti. Ea observă, chibzuieşte şi dă lovituri, evitând cu îngrijire orice samănă a aventuri. Din toate tendinţele cuceritoare, e vădit că Ţara Românească ţine mai mult la acelea către Ardeal, precum ţine şi Moldova. Aceasta e însă o direcţie naţională, deci modernă. Şi când aceeaşi Moldovă îşi cheltuieşte, aproape până la 1600, silinţele pentru Pocuţia, unde numai muntele păstorilor cuprindea români, e vorba de o căutare de graniţă la nord(21), cerinţă tot aşa de 

modernă şi aceasta.

4 iunie 2014

• Radu Mihai CRIŞAN, Nicolae IORGA. TOTUL PENTRU HRISTOS!, Ed. Cartea Universitară, București 2006, p. 24-26

_________________________________________

19 Idem, Originea şi sensul direcţiilor politice în trecutul ţerilor noastre, în [S.E.M.R.], pag. 86
20 Idem, Sârbi, bulgari şi români în Peninsula Balcanică în Evul Mediu, în [S.E.M.R.], pag. 62

21 „La apus erau Carpaţii cu partea lor cea mai grea de trecut. În schimb însă la nord noul stat era deschis oricărei năvăliri”., Idem, Originea şi sensul direcţiilor politice în trecutul ţerilor noastre, în [S.E.M.R.], pag. 86

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo