(R) Testamentul politic a lui Nicolae Iorga (12)

     „Întâia noastră idee conducătoare a fost ideea creştină(25)”(26). „Ideile conducătoare au darul sfânt de a apropia şi înfrăţi pe oameni, mai presus de orice deosebiri de fire, de situaţie, de bogăţie, de vârstă: ele se poate zice că fac parte din viaţa religioasă a popoarelor, şi sunt adică acea religie ce are de preoţi pe cei mai mari, mai buni şi mai luminaţi oameni din fiecare generaţie. Pe când, dimpotrivă, interesul e pizmăreţ şi gâlcevitor: el desparte un popor în clase care se vrăjmăşesc şi în aceste clase chiar, dintre care nu e om care să nu urmărească mai multă putere şi plăcere decât ceilalţi, egoismul cel rău, iubirea pătimaşă de sine şi numai de sine scapă din lanţurile cuviinţei şi datinilor bune şi se repede sălbatic asupra bunurilor lumii. În acest fel, societatea se face vijelioasă, veşnic tulburată, neliniştită la lucrul ei, lipsită de siguranţă în păstrarea roadelor lui şi împiedicată în cugetarea mai înaltă. Oamenii se simt tot mai departe unul de altul, legăturile ce sunt siliţi să încheie nu mai sunt decât false şi trecătoare. La urmă, un popor bine întemeiat, încălzit de iubirea între ai săi, disciplinat(;) sfarmă lesne pe cel care ajunsese lipsit de idei conducătoare, îl robeşte şi-i ia locul în rostul lumii. În maturitatea lor sănătoasă însă, toate popoarele îşi au ideile conducătoare, cu atât mai dătătoare de izbândă şi fericire, cu cât pătrund mai adânc şi cuprind pe mai mulţi dintre fraţii de neam şi de ţară. Le-am avut şi noi, ca şi popoarele celelalte ce sau împărtăşit de cultură. Le putem urmări din cele mai vechi timpuri asupra cărora ni s-au păstrat ştiri, până astăzi. Le-am primit de la părinţi ca luminoase pietre scumpe îmbrăcate în aurul curat al jertfelor şi suntem datori a le lăsa urmaşilor fără lipsă şi neacoperite de ceaţa neîngrijirii”.(27)

17 iunie 2014

• Radu Mihai CRIŞAN, Nicolae IORGA. TOTUL PENTRU HRISTOS!, Ed. Cartea Universitară, București 2006, p. 32-34

_____________________________________

25. Nicolae Iorga, Despre îmbrăcăminte şi locuinţă, în Nicolae Iorga, Istoria românilor în chipuri şi icoane, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, Ediţie ce reproduce textul apărut la Editura Ramuri S.A., Craiova, 1921, pag. 82, [I.R.C.I.]

26. „Cei mai depărtaţi strămoşi ai noştri, neamurile traco-ilirice, din Carpaţi şi Balcani, erau în adevăr păgâni. Dar când Roma lui Traian a strămutat între dânşii coloniştii ei luaţi din toată împărăţia, câţiva dintre aceştia au trebuit să fie creştini. Cât de puţini să fi fost, ei au trebuit să învingă aici ca şi în alte părţi căci legea creştină avea în sine însuşirile ce asigură biruinţa: adică, înainte de toate, cea mai mare iubire de oameni”., Nicolae Iorga, Ideile conducătoare din viaţa poporului românesc, Conferinţă din cadrul ciclului de expuneri ţinut la Societatea Femeilor Române din Bucureşti în anii 1904-1905, în [I.R.C.I.], pag. 173, 174

27. ibidem, pag. 171, 172

Mai multe pe: magazincritic.wordpress.com

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo