Imagine de vinnyspice de la Pixabay

Lumea de azi e prea preocupată, – şi pe bună dreptate –, de pâinea cea de toate zilele, de problemele cotidiene atât de complexe, încât pentru cele spirituale nu mai găseşte răgaz şi nici interes. Ne este teamă de ziua de mâine, de viitorul nostru şi al copiilor noştri, ne e teamă de evoluţia vremii şi a vremurilor, de cutremure şi de inundaţii, de vulcani şi de războaie, de secete şi de furtuni, de boli şi de sărăcie materială. Prea puțin mai avem vreme să ne mai temem de secete şi cataclisme spirituale. Sufletul ni s-a pustiit, pe Dumnezeu L-am gonit din noi şi de la noi. Economia de piaţă ne-a înrăit de la o zi la alta, ca fiarele ne pornim unii asupra altora să ne sfâşiem pentru a ne atinge scopurile. Dezbinările dintre noi sunt îngrijorătoare. Omul e dintr-o zi în alta tot mai singur şi tot mai izolat în lumea propriilor interese. Relaţiile dintre rude şi prieteni se rezumă de cele mai multe ori la afaceri şi tranzacţii comerciale. Sufletul ni s-a secularizat, valorile lumii ne-au luat propria noastră identitate.

Am devenit adevărate rotiţe dintr-un uriaş mecanism al lumii. Cel mai adesea ne lipseşte busola şi reazimul vieții. Nu-L mai cunoaştem pe Hristos. L-am încoronat cu spini ori L-am crucificat. Nu ne mai preocupă problemele de artă şi cultură. Un alt zeu se ridică hidos şi crucificat. Nu ne mai preocupă problemele de artă şi cultură. Un alt zeu se ridică hidos şi ameninţător, acoperindu-ne cerul vieţii: banul, viţelul de aur al vremii noastre. Lui îi închinăm zilele şi nopţile, energia, visurile, speranţele şi idealurile. Pentru noul zeu suntem în stare să ne sacrificăm familia, prietenii, însăşi fiinţa noastră. E o lume bătrână şi bolnavă la acest sfârşit de veac!

Privesc adesea la televizor serialul „Dallas” şi de fiecare dată mă îngrozesc de nivelul până la care poate să coboare omul din punct de vedere moral. Mă înspăimânt la gândul că poate personajele şi acţiunile filmului sunt simboluri ale lumii noastre. Nimic sfânt, nimic curat şi pur. Interesul, banul, setea de înavuţire înghite totul. Parcă omul însuşi se transformă după chipul şi asemănarea lui Lucifer, vrând cu orice preţ, prin orice mijloace şi pe orice căi să devină asemenea lui Dumnezeu prin putere şi mărire! Biată fiinţă omenească!

În această vreme de cumpănă, toţi oamenii de bine sunt chemaţi să-şi unească forţele morale, intelectuale, fizice şi spirituale şi să lupte pentru oprirea degradării, pentru stoparea răului şi pentru înnobilarea omului. Orice intelectual, fie că e preot, profesor, învăţător, medic, inginer, savant în orice domeniu, orice om, orice suflet curat şi credincios are datoria sfântă în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor să fie sămânţa moralităţii şi a culturii.

Aprindeţi, oameni buni, făclia sufletului vostru şi luminaţi întunericul din jur. În orice domeniu aţi trăi sau aţi lucra, încercaţi să faceţi Binele, sau măcar nu faceţi răul. Rugaţi-vă neîncetat pentru victoria Binelui în lume![1]


[1] Imaginea lumii de azi, în vol. Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2006, vol. II, pp. 226 – 227;


Fragment din cartea ,,Europa, Europa!!!…“, Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA, Editura Cuget Românesc, Bârda, 2019.


Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.

Lasă un răspuns