Mihai Eminescu; Codrule, Măria-Ta

Codrule, Măria Ta,
Lasă-mă sub poala ta,
Că nimica n-oi strica
Fără num-o rămurea,
Să-mi atîrn armele-n ea.
Să le-atîrn la capul meu,
Unde mi-oi aşterne eu,
Sub cel tei bătut de vînt
Cu floarea pîn’ la pămînt,
Să mă culc cu faţa-n sus
Şi să dorm, dormire-aş dus;
Dar s-aud şi-n visul meu,
Dragă codri, glasul tău,
Din cea rarişte de fag,
Doina răsunînd cu drag,
Cum jelind se tragănă
Frunza de mi-o leagănă,
Iară vîntul molcomit
De-a vedea c-am adormit,
El pin tei va viscoli
Şi cu flori m-a coperi. (1)

————————————————————————————————–

(1) Mihai Eminescu, Poezii-proză literară, vol. II, Ediţie de Petru Creţia, Editura Cartea Românească, 1978, pag. 226

Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.