Pe un prag; Tudor Arghezi (R)
Pe un prag
Umblînd prin holde-o zi întreagă şi-oprit în znopi cu seara-n loc,
Am scos din traistă cartea sfîntă în care zilele se-nseamnă,
Ca să citesc pe întuneric prin paginile ei de foc,
Şi să zăresc ce mai ramîne ascuns în slove şi mă-ndeamnă,
Îngenunchiat cu codrii-n spate, clădiţi de stilpnici si Icari,
Păream un paznic de la templu, culcat pe treapta de intrare,
Şoptindu-şi rugăciunea nopţii în cîntecele din stejari,
Cu ochii îndreptaţi la stele aprinse-n munţi ca pe altare. (1)
—————————————————————————————————————
(1) Tudor Arghezi, Versuri, vol. II, Ediţie şi postfaţă de G. Pienescu, Editura Cartea Românească, 1980, pag. 280
Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.