Sfântul IOAN BOTEZĂTORUL

Veniți cu toții să-i cântăm
Omului dumnezeiesc,
Dumnezeului prin har
Cel cu duh proorocesc,

Marelui biruitor
Al oștirilor drăcești,
Soarelui luminător
Al trăirii creștinești.

Veniți cu toții să-i cântăm
Imnuri preafrumoase,
Dușmanului necruțător
Al vieții păcătoase.

Veniți cu toții să-i cântăm
Prin Harul cel de Sus
Prietenului mult iubit
Al Domnului Iisus!

Veniți cu toții să-i cântăm
În poem meșteșugit
Aceluia ce printre Sfinți
Ca fulgerul a strălucit:

Este vorba de Ioan
Înaintemergătorul,
Cel mai mare dintre Sfinți,
Numit și “Botezătorul”.

Despre el demult scrisese
Isaia, profet mare:
“Mai ‘nainte de Iisus,
Îi va pregăti cărare”.

Ioan fost-a mare sfânt,
Și ascetic a trăit,
El și “Înger pe pământ”
De Biserică-i numit!

Îl iubea Mântuitorul
C-avea inima curată:
În afară de Treime,
N-a dorit nimic vreodată!

Nu știa ce e păcatul,
Era sfânt ca primul om
Înainte de cădere,
(Până a mâncat din pom..)

Pentru a sa curăție,
Domnul tare l-a iubit!
Și odată, “cel mai mare
Dintre oameni”, l-a numit!

Ioan boteza cu apă
Pregătind pe frații lui
Să-L primească-n curăție
Toți, pe Fiul Omului.

Mulți mergeau smeriți la dânsul
Spovedind păcatul lor,
Cerând milă de la Tatăl
În auzul tuturor.

Scufundarea lor în apă
După lacrimi de căință,
Ne arată cum se face
Sănătoasa pocăință.

(Apa azi e-‘nlocuită
Cu dumnezeiescul Har
Ce ni-l dă în spovedanii
Preotul de la Altar).

Dar să mergem mai departe,
Să-‘nvățăm de la Ioan,
Pustnicul și proorocul
Ce trăiește la Iordan.

Printre miile de oameni
Care la Iordan veneau,
Se aflau însă și unii
Ce căință nu aveau.

Cei mai mulți dintre aceștia
Erau, pare, farisei.
Mult a mai avut de furcă
Și Domnul Hristos cu ei!

Ca și oamenii de astăzi
(Parcă-i știm pe ei, așa-i?)
Căutau prin viclenie
Să își “prindă” loc în Rai!

Fără milă de alți oameni,
Fără-n Dumnezeu credință,
Fără post și rugăciune,
Fără pic de pocăință,

Mergeau la Ioan la “pleașcă”,
Sperând să îl păcălească,
Și cu burțile sătule
Vroiau să se mântuiască!

Ți-ai găsit însă cu cine..
Ioan, fiind prooroc,
Era văzător cu duhul:
Să te-ascunzi.. nu era loc!

Când mi ți-i lua la tură,
Deveneau roșii ca racii.
Fugeau de a lui mustrare,
Căci erau mândri ca dracii!

“Pui de vipere ce sunteți!
Ați venit acum la mine
Să scăpați de iadul veșnic,
Dar cu Dumnezeu nu ține!

Ca să nu vă mânce iadul,
Arătați acum căință.
Faceți roade-adevărate,
Vrednice de pocăință”!

Ale lui Ioan cuvinte
Sunt și azi adevărate,
După cum scria Poetul:
“Toate-s vechi, și noi sunt toate”.

Deci Ioan pe mulți certa,
Dar pe alții miluia.
El cerea viață curată,
Inimă nevinovată..

În războiul cu păcatul,
Ioan fost-a neînfricat.
Pentru aspra sa certare,
Irod capul i-a tăiat.

Plânsu-l-a Hristos pe dânsul
În pustie la Iordan,
De aceea noi creștinii,
Plângem moartea lui Ioan..

Ne rugăm cu toții astăzi
Sfântului Botezător:
“Milă ai și mijlocește
La Hristos, pentru popor!

Împreună cu Preasfânta,
De Dumnezeu Născătoare,
Miluiește și păzește
Pe cei cu credință tare”!

amin

de Sorin Croitoru, publicat în anul 2016

• Suntem cenzurați online, pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând. Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
• Apărăm Credința și Patria. Susținem Monarhia, Familia, Cultura, Tradiția și Viața de la concepție la moartea naturală.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Presă cu frică de Dumnezeu