Podul

Viața noastră-i ca un pod,

Trecem maluri s-avem rod,

Iar furtuni pătrunzătoare

Ne-ațin căi înfloritoare.

Trecem, trecem și trecuți

Un destin ai să înfrunți,

E un mal care promite

Vise noi, făgăduințe.

Să privești apa cum curge

Valuri mici nu te-or atinge,

Iar atunci înalți privirea

Căci la cer este iubirea,

Un mal ca un răsărit

Pentru țelul ce-ai gândit.

Ordinea se schimbă-n lume

Tu ce mal alegi anume,

Cel pierdut sau uniform?

Sau cauți malul cu splendoare,

Punte vieții stătătoare.

Unii aleg ca să priceapă,

Alții nu pricep s-aleagă

Și de n-a ieșit cum vrei,

Se coboară semizei,

De vină-s toți predecesorii.

Ei sunt mari încuietori

De la Romulus și Remus

Pân’ la cei cu gaudeamus.

Pe o stâncă visătoare

Stau și păsări călătoare.

Rămurea de gând frumos,

Alegi calea cu întors

Sau din câte-s oferite

Tu ții calea spre înainte.

Pe un pod pe care trece

Viața are multe trepte.

Cauți un mal ocrotitor

Sau pe cel cu drum ușor?

Cât de mult face o ploaie

Când seceta te despoaie!

Viața unui rost pierdut

Își ia timpul în mormânt,

Iar ce vine din trecut

Ori e sfânt, ori e pământ.

Unii merg, vor să mai vină,

Ceilalți nu au nici o vină.

Mai coboară, când mai urcă

Scara vieții o confundă.

Din materii reunite

Se nasc scopuri împlinite.

Vin vremuri sub cer de nea,

Oștiri de umbre vor cădea,

Omul cu păcat mănos

E-albit de cerul luminos.

Te împresoară o suferință,

Tu ai sprijin în credință!

Sorin Ismail

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo