Terorismul și religia

În urma evenimentelor din New-York, când au fost doborâte cele două turnuri gemene şi au murit mii de oameni carbonizaţi, elevii mei erau foarte nedumeriţi. În primul rând erau bulversaţi sufleteşte, ca orice om de bună credinţă de dimensiunile catastrofei, de miile de oameni ucişi, de imensele pierderi materiale. In sufletul lor se ridicau însă şi altfel de întrebări mai delicate şi, de ce n-am recunoaşte-o, foarte fireşti. Detunătorii de avioane, pe care toată lumea civilizată îi califică drept terorişti, au acţionat în numele unei religii, având convingeri religioase. Altfel spus, ei au considerat că, producând acel rău uriaş unora, care nu erau din religia lor, aduc un serviciu, o jertfă, lui Alah. Trebuie precizat că, pentru ei, Alah este Dumnezeu, adică forţa supremă, creatoare şi conducătoare a universului. Elevii mă întrebau dacă fapta acestor terorişti, săvârşită în numele unor precepte religioase, poate fi considerată o jertfă, iar teroriştii sfinţi. Doamne fereşte!

Creştinismul nu a propovăduit niciodată crima, uciderea. Dimpotrivă, Mântuitorul S-a rugat pentru torţionarii Lui. El i-a îndemnat pe ucenicii Săi, că, dacă cineva îi dă vreunuia o palmă peste obrazul drept, acela să-i întoarcă şi pe cel stâng. Mântuitorul a descoperit oamenilor, că Dumnezeu Cel adevărat nu este dumnezeul groazei, al terorii, ci este Dumnezeul iubirii, al păcii, al bunei înţelegeri între oameni şi popoare. El ne-a învăţat că numai păcatul trebuie ucis, nicidecum semenii noştri, indiferent de culoare, etnie, religie, convingeri etc. Toţi sunt oameni, toţi oamenii sunt fraţi între ei, fii ai Aceluiaşi Tată, Dumnezeu. Sfinţii creştini sunt acei oameni, care şi-au mărturisit credinţa lor în Dumnezeu, în ciuda tuturor represiunilor la care au fost supuşi: retrocedări din funcţii, confiscări de bunuri, lipsire de drepturi, bătăi, schingiuiri, temniţă, iar, în final, moarte. Aşadar, ei preferau să fie ucişi, dar nu-şi renegau credinţa. Socoteau că mai fericiţi sunt să-L mărturisească pe Hristos până la moarte, decât să se bucure de libertatea şi beneficiile, pe care le-ar fi putut obţine de la oameni. Aşadar, sfinţii nu atacau pe nimeni, ci, dimpotrivă, ei făceau rugăciuni pentru toţi torţionarii lor. Ei nu se sinucideau, ci erau sacrificaţi pentru că mărturiseau că sunt creştini şi nu se lepădau de credinţa în Hristos. Exemplul lui Constantin Brâncoveanu este convingător în acest sens. (sublinierea noastră)

Teroriştii de la 11 septembrie şi alţii ca ei din toate timpurile şi din toate locurile, indiferent în numele cărui dumnezeu ar fi acţionat, nu pot fi consideraţi sfinţi, ci criminali oribili şi sinucigaşi. Ei nu au slujit nici lui Dumnezeu, nici lui Alah, ci lui satan şi forţelor răului. Religia islamică adevărată, autentică, este o religie demnă de tot respectul şi adepţii ei adevăraţi sunt oameni cumsecade. Omenia şi spiritul de într-ajutorare îi caracterizează pe cei mai mulţi. Am cunoscut membrii ai acestei religii, iar unul dintre marii mei prieteni mi-a a fost un musulman. Deţin scrisori şi scrieri ale lui şi toate sunt străbătute de un profund spirit umanist. Omul acela m-a ajutat la nevoie, complet dezinteresat, în numele unei credinţe înţelepte şi adevărate. Muftiul turc din România îmi este coleg la doctorat şi mă înţeleg cu el perfect. E un om însetat de cunoaştere, dovadă că îşi face doctoratul la o facultate de teologie creştină, se poate discuta şi glumi cu el în modul cel mai firesc cu putinţă. Nu îndrăznesc să pun alături pe  musulmanii ce i-am cunoscut de teroriştii de la 11 septembrie. Aş păcătui înaintea lui Dumnezeu!

Teroriştii, indiferent de religia de care aparţin, nu urmăresc, de cele mai multe ori, triumful unor învăţături religioase, ci scopuri politice, mascate de pretenţii religioase. De multe ori ei sunt oameni bolnavi psihic sau manipulaţi de forţe obscure. În cazul de faţă, seriozitatea religiei islamice sprijină acţiunile antiteroriste, iar sutele de milioane de adepţi islamişti dezaprobă crimele de la 11 septembrie şi altele asemenea. Aceasta este o speranţă a tuturor oamenilor de bine că, până în final, Binele va învinge. Dă, Doamne!^[17]

[17] Terorismul și religia, în vol. Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. III, 2008, pp. 384 – 386;

Fragment din cartea ,,Europa, Europa!!!…“, Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA, Editura Cuget Românesc, Bârda, 2019.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet