Educative

A început un nou an școlar și vreau să trimit conaționalilor mei – educatori și educați – cîteva gînduri, ca profesor, tată și bunic.

În general, educația modernă nu este inteligentă, ci superficială, teoretică și lipsită de omenie – constatam cu îndreptățire, către finalul cursurilor excepționale ținute de protosinghelul Gamaliel Sima despre teantropie[1]. Din această perspectivă decurg îndemnurile următoare:

(Re)aduceți-L pe Dumnezeu în inimile și în mințile voastre și, prin rugăciuni zilnice încrezător-stăruitoare, puneți-L călăuză învățămîntului. Copiii și tinerii au nevoie în primul rînd de modele de viață, nu de informații – pe acestea le află cu ușurință pe internet. Bătăile inimilor dascălilor iubitori și pricepuți sînt mai presus de orice programe, de orice manuale, de orice metode pedagogice fie ele și sofisticate.

Respingeți hotărît ademenirile diavolești întru „diversitate“ ale organizațiilor LGBTQIA+ și nu permiteți amestecul ideologiei sanitare în activitatea Școlii. Destul rău a făcut regimul comunist-ateist învățămîntului, așa încît nu schimbați pălăria aceluia cu umbrela policromă tot de sorginte satanist-occidentală denumită astăzi eufemistic fie „educație sexuală cuprinzătoare“ (care-i educă pe copii ideologic prin materiale excesive de sexualizare),fie„învățămînt sigur, sănătos și incluziv“, fie generic „corectitudine politică“.

Țineți-i departe de Școală spre a nu întina spațiul sacru al claselor pe toți politrucii analfabeți funcțional ce știu să intoneze bine doar cîntece de sirenă. Dacă vreunul dintre partidele perindate la guvernare în cele peste trei decenii de la prăbușirea ceaușismului ar fi vrut cu adevărat reformarea benefică a învățămîntului i-ar fi alocat măcar 6% din PIB.

Experiența dramatică punctată adeseori tragic a dictaturii covidice din 2020-2022, cu mascarada și restricțiile ei subminînd educația – așa cum am avertizat la timpul ceuvenit, învățămîntul on-line s-a dovedit o stupizenie! – îndeamnă la prudență maximă. Serurile experimentale ARNm „sigure și eficiente“ însă, vai, genocidar, botezate pentru naivi „vaccinuri“, se pot întoarce, deoarece diavolii sînt perseverenți. Documentați-vă serios, luînd act de efectele adverse extrem de numeroase – prea multe fatale! – pe care companiile farmaceutice le-au trecut sub tăcere în mod criminal spre a nu-și periclita uriașele profituri. Dacă ar fi, totuși, să decelez ceva bun în această experiență, aceasta ar fi dezvăluirea relației directe dintre globalizare și satanizare, cum observa recent și un jurnalist curajos: Plandemia a dat semnalul: asistăm la o păgînizare și o îndrăcire galopantă a lumii.

Luați aminte la observațiile indiscutabil actuale ale părintelui Iustin Popovici: Adevărata educaţie şi adevărata iluminare nu sînt nimic altceva decît o iradiere a sfinţeniei; doar sfinţii sînt cu adevărat iluminaţi. Sfinţenia trăieşte şi respiră prin lumină, strălucind şi învăţînd în acelaşi timp. Există, prin urmare, o identitate comună sfinţeniei şi iluminării. Cu adevărat, deci, educaţia înseamnă iluminare – prin sfinţirea în Duhul Sfînt, Care este vehicolul şi creatorul sfinţeniei şi al luminii cunoştinţei. Sfinţii, întrucît sînt sfinţiţi şi iluminaţi de Duhul Sfînt, sînt şi adevăraţi dascăli şi educatori. Educaţia fără sfinţenie, şi anume educaţia fără sfinţirea de către Duhul Sfînt şi fără desăvîrşirea şi împlinirea omului prin Dumnezeu-omul Hristos, adică educaţia ateistă, a influenţat Europa, ducînd la idolatria umanistă. Nu este important dacă această idolatrie se manifestă prin divinizarea papei sau a culturii, a ştiinţei, a civilizaţiei, a artelor, a politicii, a modei. Pretutindeni obiectivul principal este acela de a structura omul, societatea şi lumea fără Dumnezeu, fără Hristos. Acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte educaţia. În acest caz, principalul obiectiv este acela de a ilumina omul şi umanitatea fără Hristos, fără Dumnezeu. În această direcţie, educaţia umanistă se ocupă de crearea omului nou. Planul în ceea ce priveşte acest om nou este simplu: Hristos nu poate exista în omul cel nou. Europa s-a dedicat cu totul acestei preocupări şi a început să creeze noul om fără Dumnezeu, societatea fără Dumnezeu, umanitatea fără Dumnezeu.[2]

Fie ca Dumnezeu să trimită Duhul Sfînt asupra dascălilor, elevilor, părinților și bunicilor români, oriunde s-ar afla, lumina înțelegerii pentru un an școlar rodnic spre slava Sfintei Treimi acum și-n veci. Amin!

București, 12 răpciune 2023

[1] TEANTROPIE s.f. (Liv.) 1. Caracter uman și divin al divinității. 2. Atribuire a unor calități umane unor divinități. [Cf. it. teantropismo < gr. theos – zeu, anthropos – om].

[2] Părintele Iustin Popovici, Credinţa ortodoxă şi viaţa în Hristos, traducere de prof. Paul Bălan, carte tipărită cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului la Editura BUNAVESTIRE, Galaţi, 2003. Ediţie electronică APOLOGETICUM 2006.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet