Ruşinea

Ziua de 29 septembrie a fost considerată de mulţi dintre politicienii noştri drept zi istorică, pentru faptul că parlamentul european de la Strasbourg s-a îndurat şi ne-a primit în Consiliul Europei. La început m-am bucurat ca orice român, care doreşte binele şi prosperitatea ţării sale. Am rămas înmărmurit însă, aflând de condiţiile ce ne-au fost impuse pentru a ne bucura de o asemenea „cinste”. Dacă celelalte au justificarea lor mai mult sau mai puţin temeinică, una dintre ele o socotesc cea mai mare umilinţă şi ofensă adusă poporului român.

Mă refer, desigur, la homosexualitate. Ni s-a pretins, nici mai mult, nici mai puţin, ca să admitem homosexualitatea ca drept fundamental al omului (alături de dreptul la viaţă!) şi să scoatem din Codul Penal românesc toate acele articole care socoteau aceasta una dintre cele mai grave infracţiuni şi o pedeapsă, bineînţeles. Emisarii noştri de la Strasbourg au acceptat toate condiţiile şi amendamentele impuse de acest for şi apoi n-au mai contenit cu plecăciunile şi cu mulţumirile. Orice om de bună credinţă şi cu cel mai elementar bun simţ nu poate să califice această pervertire decât ca pe o mare ruşine.

Ruşine, în primul rând, Europei! Bătrânul nostru continent, leagănul culturii şi civilizaţiei, leagănul creştinismului, a ajuns într-un asemenea hal de decădere morală, încât să decreteze pervertirea cea mai ruşinoasă drept cinste şi s-o ridice la nivel de drept fundamental al omului! Toată strădania şi neodihna miilor de artişti şi oameni de cultură europeni, care au trudit de-a lungul veacurilor la modelarea şi înnobilarea fiinţei umane, sunt aruncate la coşul de gunoi. Toată truda miilor de şcoli şi universităţi europene, cele mai vechi şi mai avansate din lume, a fost sfidată şi umilită în modul cel mai josnic cu putinţă. Toată propovăduirea nenumăraţilor preoţi şi ierarhi a fost călcată în picioare. Generaţiile trecute au construit neasemuite catedrale în piatră şi în suflet, generaţia acestui sfârşit de veac le dărâmă cu buldozerul inconştienţei şi ruşinii. Europa mi s-a descoperit la 29 septembrie ca o babă sclerozată, care trebuie urgent internată la un azil psihiatric.

Ruşine, în al doilea rând, emisarilor români, care au fost de faţa acolo şi s-au bucurat de primirea României în forul european. Turcii ne luau copiii drept tribut; Europa vine şi ne perverteşte copiii. Familiile româneşti tradiţionale aveau mulţi copii. Mare era durerea când moartea sau turcii le răpeau vreunul din ei. Noi, cei de azi, avem puţini, tare puţini. Europa vine să distrugă ceea ce este mai frumos în aceşti copii: puritatea morală. Toată tradiţia românească în materie de educaţie morală este terfelită fără scrupule. Pentru o strachină de linte ne vindem sufletele! Ruşine! N-am auzit nici un vorbitor român spunând că această absurditate este imposibil de acceptat în conştiinţa românească. Ei, care au citit memoriile diplomaţilor români din 1940, au văzut cât zbucium au trăit acei oameni cu prilejul diktatului de la Viena. Care dintre politicienii noştri de azi s-au sinchisit de condiţia impusă la 29 septembrie României? Socotesc această zi drept ziua în care s-a semnat un al doilea diktat pentru România. Cu ani în urmă, un profesor care colindase mai multe ţări europene, îmi spunea: „Tinerii noştri sunt îngeri faţă de cei din Occident!” Abia acum înţeleg sensul acelor cuvinte! Românii au o vorbă: „Mai bine sărac şi curat!”

Aş fi fost mândru dacă un emisar român de la Strasbourg ar fi spus acest proverb Europei şi l-ar fi explicat. Poate atunci i-ar fi fost ruşine şi Europei!

Aşadar, nu mai este mult până homosexualii şi lesbienele vor veni la biserică să se cunune: Ion cu Gheorghe, Stana cu Măriţa. Iar când voi pune mâna pe bici şi-i voi da afară din biserică să n-o pângărească, mă vor da în judecată că am încălcat drepturile omului. Iar justiţia, conform codului penal, „civilizat şi modernizat”, mă va condamna cu seninătate şi fără remuşcări.

Într-adevăr, mare este lucrarea răului în lumea aceasta şi mult este încercată răbdarea lui Dumnezeu!^[1]

[1] Rușinea, în vol. Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2006, vol. II, pp. 166 – 168;

Fragment din cartea ,,Europa, Europa!!!…“, Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA, Editura Cuget Românesc, Bârda, 2019.

Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.