Azi în istorie: 1 octombrie 1975

În 1 octombrie 1975, Muhammad Ali îl învinge pe Joe Frazier într-un meci de box la Manila, Filipine, apărându-și titlul mondial la box categoria grea.

Muhammad Ali (născut sub numele Cassius Marcellus Clay, Jr., n. 17 ianuarie 1942, Louisville, Comitatul Jefferson, Kentucky, SUA – d. 3 iunie 2016, Scottsdale, Arizona, Maricopa, SUA) a fost un boxer profesionist american, campion mondial la box.

În anul 1974 a fost ales Sportivul anului din SUA, iar în 1999, Ali a fost desemnat „Sportivul secolului” de revista americană Sports Illustrated. El este considerat cel mai mare campion de box la categoria grea precum și unul din cei mai populari sportivi al tuturor timpurilor. Încă de la începutul carierei profesioniste el își spunea ca fiind The Greatest și ca printr-un miracol, chiar s-a adeverit.

A fost numit după tatăl său, Cassius Marcellus Clay, Sr. Și-a schimbat numele în anul 1964, când s-a convertit la Islam. A început să se antreneze la vârsta de 12 ani, reușind la 22 de ani, în 1964, să câștige pentru prima dată titlul mondial la categoria supergrea într-un meci cu Sonny Liston. A mai câștigat titlul în 1974 și 1978.

În 1967, la trei ani după câștigarea titlului, Ali a refuzat înrolarea în Armata Statelor Unite pe motive religioase, opunându-se și implicării Statelor Unite ale Americii în Războiul din Vietnam. Guvernul american a refuzat să-l considere obiector de conștiință, deoarece Ali a declarat că ar lupta într-un război dacă așa i-ar cere Alah sau mesagerul său (Elijah Muhammad). A fost inițial arestat și găsit vinovat de eschivare de la serviciul militar, pierzându-și în aceeași zi și licența de boxer. Din această cauză nu a mai luptat timp de aproape patru ani, de la 23 la 27 de ani pierzând perioada de maximă performanță din cariera unui sportiv. Apelul său a ajuns până la Curtea Supremă a Statelor Unite, unde în 1971 s-a decis anularea condamnării, deoarece comisia de apel nu a oferit motivele pentru care nu a acceptat refuzul unui obiector de conștiință. Acest lucru l-a făcut pe Ali unul din reprezentații generației contraculturii.

Într-o perioadă în care majoritatea luptătorilor își lăsau managerii să vorbească în public, Ali, inspirat de wrestlerul „Gorgeous” George Wagner, capta întreaga atenție, fiind uneori provocator și adesea ironic și distractiv.  A spus despre Frazier că era „prea prost pentru a fi campion”, despre Terrell că era un „Unchi Tom”, despre Patterson că era un „iepure” și despre Liston că îl va biciui „cum obișnuia taică-su să o facă”. Era principala voce a conferințelor de presă și a interviurilor, unde vorbea liber și despre probleme nelegate de box. Ali a preluat rolul și imaginea sportivului afro-american din America care își însușește mândria față de rasă, antagonizând albii majoritari. Conform scriitorului Joyce Carol Oates, el a fost unul din puținii sportivi care „definesc termenul de reputație publică”.

Despre viața și cariera lui s-au făcut filme, iar el însuși a fost distribuit ca actor în câteva pelicule, fiind portretizat, printre alții, de Will Smith în 2001, rol pentru care a fost nominalizat la Premiul Oscar. Un documentar recent, din 2013, „Procesele lui Muhammad Ali”, redă anii zbuciumați ai lui Ali care au urmat refuzul său de a se înrola în armata Statelor Unite, aflată în plin război cu Vietnamul.

Sursa: wikipedia

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!