Noua ordine sexuală este atât de derutantă

de George Fields

Mi-ar plăcea să mă poziționez de partea justă a istoriei cu privire la sex și la gen, doar că nu-mi dau seama care este aceasta.

Camarazii mei progresiști – cei puțini rămași – ȋmi reamintesc cu regularitate despre ,,progresul neabătut al istoriei’’ pe măsură ce avansează către o anume stare eshatologică de “pace deplină și de egalitate totală”. Mi se spune că, ȋn calitatea mea de cetățean al vechii orȃnduiri patriarhale, trebuie să mă poziționez de partea corectă a istoriei și să ȋncetez să mă mai fac de rȃs.

Nu vreau să fiu un prost și mi-a plăcut dintotdeauna să am dreptate, deci poate că este timpul să lepăd calea părinților mei și să mă las călăuzit de vizionarii feminiști și de teoreticienii ”genului” pe potecile aurite ale noii ordini care se apropie. Mă pocăiesc de căile mele sexiste și heteronormative. Înălțarea conștiinței mele a ȋnceput. Dar trebuie să mărturisesc că-mi va fi foarte greu să fac această tranziție, pentru că sunt chiar și ȋn momentul de față pătruns de modurile de gȃndire ”patriarhale” și de concepțiile masculiniste ale rigorii logice.

Patriarhatul mi-a ȋngreunat abilitatea de a mă contrazice

De pildă, mi-e foarte greu să ȋnțeleg cum poate pretinde un individ transsexual că ar trebui să devină de sex opus pentru că ”simte” precum celălalt sex; cum pot ei oare să știe cum e să te simți a fi celălalt sex dacă nu au fost vreodată celălalt sex?

Dar dacă femeile și bărbații au minți identice, cum ne spun feministele, cum se face că femeile pot avea o perspectivă sau o ȋnțelegere proprie cu care să-și aducă contribuția? De asemenea, dacă ȋnțeleg corect, ni se spune că este imposibil pentru bărbați să ȋnțeleagă experiențele femeilor, și tocmai de aceea noi bărbații trebuie să ne stopăm pentru totdeauna ”privilegiul”; dar dacă este prin urmare cu neputință bărbaților să știe cum e să fii femeie, atunci cum poate cineva bărbat care se pretinde transsexual să știe cum e să fii femeie și prin urmare să știe că se simte ca o femeie? Se spune și că a fi transexual ȋnseamnă să ai creier de bărbat ȋn trup de femeie, sau creier de femeie ȋn trup de bărbat; ȋnsă nu ni se spune oare și că bărbații și femeile sunt egali și identici, și că a aduce argumentul diferențelor biologice ȋntre mințile bărbaților și ale femeilor reprezintă un truc deosebit de viclean al patriarhatului de a marginaliza modul de gȃndire al femeilor?

Dacă femeile și bărbații au aceleași minți, cum se face atunci că femeile pot avea o perspectivă sau o ȋnțelegere proprie cu care să-și aducă contribuția? Mie tot mi se pare că dacă femeile au gȃnduri aparte și ȋnțelegeri speciale, acestea trebuie să provină dintr-o minte specială, și, ȋn plus, o minte specială prin definiție nu poate fi aceeași minte cu mintea unui bărbat; altfel nici una nu ar fi specială, ci obișnuită. Știu că am pur și simplu nevoie de mai multă educație de la cei mai progresați decȃt mine, și nu e desigur nici o surpriză pentru mine că nu pot discerne logica internă a noii ordini pentru că sunt prea afundat ȋn modul de gȃndire ”patriarhal”. Într-adevăr, s-ar putea să nu fiu niciodată capabil să depășesc cu totul influența acestuia asupra minții mele, atȃt de mult am beneficiat de ”sexismul sistematic”, atȃt de sus m-am aflat ȋn rȃndurile conspiraționiștilor.

De ce să-i ȋnrobești pe homosexuali căsătoriei?

Sunt sigur că voi ajunge cu timpul să ȋnțeleg, dar pȃnă atunci, ȋncă mă miră unele lucruri – multe lucruri, ȋntr-adevăr. Mă mir cum de este cu putință ca faptul de a avea un anume sex să fie ”un simplu construct social”, dar a fi transsexual să fie o necesitate biologică. Și apoi, dacă o rochie spun feministele că este ”atȃt de tiranică”, nu ar trebui ea descurajată la purtare și printre femeile transformate din bărbați, la fel ca și printre cele ȋnnăscute?

Mă simt derutat și de felul ȋn care este cu putință ca pantofii cu tocuri ȋnalte, rochiile și rujul să fie ”instrumente ale patriarhatului de a oprima femeile” și de a le transforma ȋn niște ”simple obiecte ale dorințelor masculilor”, și ȋn același timp să se considere necesar ca bărbații care se transformă ȋn femeie să poarte tocuri, rochii și ruj ca ,,să se exprime ca o femeie’’, ceea ce ar sugera că există totuși ceva feminin ȋnnăscut cu privire la aceste obiecte.

Dar lucrurile nu pot sta așa dacă ele sunt instrumente ale oprimării masculiniste, decȃt dacă feminitatea ȋnsăși ar fi o invenție a modului de gȃndire ”patriarhal” fără nici o bază ȋn realitate, ceea ce ar ȋnsemna că este imposibil să existe o necesitate biologică de a te transforma ȋn femeie, de vreme ce feminitatea nu este deloc de esență biologică, ci politică. Prin urmare, dacă o rochie este ȋn esența ei despotică, nu ar trebui ea descurajată printre femeile transformate din bărbați la fel ca și printre femeile născute astfel? S-ar părea că așa stau lucrurile, dacă femeile născute așa nu sunt cumva diferite față de femeile transformate, dar mi se aduce constant aminte că nu sunt diferite!

Îmi dau seama acum că mariajul se spune acum că este o instituție născocită pentru a le ȋnrobi pe femei și a le opri de la a se realiza ȋn plan profesional.Și totuși, dacă mariajul este dăunător femeilor heterosexuale, de ce devine un drept pentru bărbații homosexuali? Ca și pentru lesbiene care, din cȃte mi se spune, sunt și ele tot femei? (…) – integral pe bunsimt.home.blog.

George Fields este mai degrabă o persoană neimportantă care ȋși găsește plăcerea ȋn lucruri lipsite de importanță. Se știu puține despre el. Locuiește ȋn Landul Cotton de cȃnd se știe.

Traducere după https://thefederalist.com/2016/01/26/the-new-sexual-world-order-is-so-confusing/

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet