Corneliu Zelea Codreanu: “În Basarabia”(3)

      “Erau pe locul întrunirii peste 20.000 de ţărani. Desigur, cea mai mare adunare de oameni pe care o văzuse de la începutul fiinţei sale acest oraş. Fără manifeste, fără ziare şi fără propagandă. Întrunirea s-a ţinut într-o mare solemnitate. De o parte, erau aşezaţi în linie călăreţii: de altă parte, coloana legionarilor pedeştri. Ţărănimea a ascultat descoperită. Nici un cuvânt, nici un gest n-a tulburat această solemnitate. De astă dată colonelul Cornea n-a mai apărut la întâlnirea dată. Am spus acestei ţărănimi basarabene, pe care o vedeam că aşteaptă un cuvânt de mângâiere şi pe care n-o adunasem eu aici, în numărul acesta covârşitor, ci marile ei dureri: – Că noi nu vom lăsa-o uitată în robia jidănească în care zace astăzi. Că ea va deveni liberă, stăpână pe rodul muncii ei, stăpână pe pământul ei, stăpână pe ţara ei. Că zorile zilei celei noi a neamului se arată. Că în lupta începută, ea să dea numai credinţă – credinţă până la moarte – şi va primi, în schimb, dreptate şi mărire. Au vorbit apoi: Lefter, Potolea, Banea, Ifrim, preot Isihie, Victor Moga, Târziu, Hristache Solomon. La urmă a vorbit timp de două ore tatăl meu, desăvârşit ca limbă populară, stil şi adâncime. Apoi am sfătuit ţărănimea să se împrăştie prin sate, în cea mai perfectă linişte şi ordine, atrăgând atenţia că noi am face cel mai mare serviciu jidanilor dacă această impunătoare adunare s-ar sfârşi printr-o cât de mică dezordine. Lumea voia să ne ducă cu ea. Din toate părţile ni se striga: – Dumnezeu să vă ajute! Urmăriţi de dragostea acestor ţărani, am plecat la Oancea, de unde ne-am despărţit. Din acest moment al adunării de la Cahul, tatăl meu a intrat în mişcarea legionară. Lumea s-a împrăştiat în cea mai perfectă ordine. triumful nostru era mare, mai ales prin liniştea şi ordinea în care se desfăşurase şi se terminase totul. Jidanii din Cahul avea însă nevoie cu orice preţ de scandal, de tulburare şi dezordine. Pentru ca să ne compromită acţiunea şi să poată determina măsuri în contra ei din partea guvernului. Văzând însă că oamenii se îndreptă liniştiţi către case, doi jidani, desigur puşi de rabin, au spart geamurile unui magazin, propriu lor magazin. Ar fi ieşit de aici, în presa din Sărindar: „Dimineaţa” şi „Adevărul”: Mari devastări la Cahul, Cât pierde ţara în faţa străinătăţii! etc., dacă autorităţile şi oamenii noştri ni i-ar fi surprins asupra faptului şi n-ar fi fost duşi la poliţie. Am dat acest caz de mică importanţă în sine, dar de o imensă importanţă pentru cei care vor să înţeleagă şi să cunoască sistemele de luptă diavoleşti ale jidanilor. Ei sunt în stare să dea foc unui oraş întreg, pentru ca, aruncând propria lor faptă în spatele adversarului, să compromită o acţiune, care altfel ar duce la rezolvarea completă a problemei jidăneşti. Atrag deci atenţia legionarilor, să nu se lase provocaţi, căci noi, numai prin cea mai perfectă ordine vom triumfa. Dezordinea nu înseamnă conflictul nostru cu jidanii, ci însemnează conflictul nostru cu statul. Or, jidanii de aici vor să ne împingă în permanent conflict cu statul. Deoarece statul fiind mai puternic, noi, atraşi sau împinşi în luptă cu statul, vom fi măcinaţi; iar ei vor rămâne mai departe ca nişte privitori imparţiali.”

________________________________________________

Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Volumul I, Ediţia-a IX-a, Editura Scara, Bucureşti 1999, p. 288-289

• Pentru o presă independentă, ne puteți sprijini cu o donație. Vă mulțumim!

• MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează