Corneliu Zelea Codreanu: ÎN ARDEAL, LA LUDOŞUL DE MUREŞ (4)

       Vineri, înainte de Crăciun, seara la ora 5, am plecat cu camioneta spre Ludoş. Eram patru: Radu Mironovici, care conducea, Emil Eremeiu, un alt cunoscut şi eu. Un ger grozav oprise trenurile pe drum. În noaptea aceea am îndurat un frig îngrozitor. Deşi umpluserăm camioneta cu paie şi intraserăm până la brâu în ele. Am făcut drumul Iaşi – Piatra Neamţ – Valea Bistriţei. La ora 4 dimineaţa, eram pe crestele Munţilor Carpaţi. La 11 seara, în ajunul Crăciunului, după mai mult de 24 de ore de mers, am ajuns la Ludoşul de Mureş. Aici ne-am odihnit bine la Amos. A doua zi, ne-am dus la biserică, apoi am vizitat orăşelul. E mai mare decât Tg Bereşti şi situat la vreo 40 km nord de Turda, capitala judeţului. Şi acesta e plin de jidănime, fără însă a ajunge procentul de la Bereşti. Şi aici Iuda, aşezat la Târg, şi-a întins pânza ca un păianjen peste întreg ţinutul românesc. În această plasă vor fi prinşi bieţii ţărani, vor fi învârtiţi şi ameţiţi şi apoi supţi de tot avutul lor. În dimineaţa zilei a doua de Crăciun, am pornit. Întâi camioneta cu 10 legionari, iar după ea, eu cu vreo 20 de călăreţi: Amos, Nichita, Colceriu, profesorul Matei şi alţii, toţi cu pene de curcan la căciuli. Pe şosea ne întâlnea lumea şi neştiind despre ce este vorba, ne privea cu nedumerire. Dar noi mergeam parcă investiţi cu cea mai puternică autoritate, căci simţeam că venim în numele neamului românesc, din porunca lui şi pentru dânsul. În Gheţa, Gligoreşti, în Gura Arieşului, oamenii s-au adunat tot aşa de mulţi ca şi pe Valea Horincii. Nici lor nu le-am dus nici un program politic. Le-am spus numai că venim din Moldova ca să chemăm la înviere sufletul necăjit al românilor; căci o mie de ani de robie, de nedreptate şi de mormânt ne-au fost de ajuns. România Mare s-a făcut cu multă jertfă, dar parcă stăpânirea străină şi vechea nedreptate se prelungesc încă şi dincoace de înfăptuirea acestei Românii. Zece ani de guvernări româneşti n-au reuşit să ne vindece de rănile care ne dor şi nici n-au reparat nedreptăţile seculare. Ele ne-au dat o unitate de formă dar sufletul românesc ni l-au frânt în atâtea bucăţi, câte partide sunt. Învierea neamului acesta clocoteşte sub pământ şi va izbucni în curând, luminând cu lumina ei întreg viitorul şi întreg trecutul nostru întunecat. Cel ce va crede, va fi biruitor! Din nou simţeam cum mă cobor în adâncuri. Deşi la sute de kilometri distanţă, deşi în regiuni despărţite de secole prin graniţe, şi acolo am găsit acelaşi suflet, exact acelaşi ca pe Valea Horincii de lângă Prut. Acelaşi suflet al neamului, peste care am înţeles că n-a putut fi trasă niciodată vreun fel de frontieră. El a curs de la un capăt la altul al neamului, de la Nistru până la Tisa, fără ca să-i pese de frontierele aşezate de mâna omenească, ca şi apa care în adâncuri curge pe sub pământ, fără ca să ţină seama de gardurile pe care oamenii le-au făcut la suprafaţă. Acolo, în adânc, nu am găsit partide, nici vrajbă, nici ciocniri de interese, nici „oarba neunire”, nici luptele între fraţi, ci unitate şi armonie. A treia zi de Crăciun am plecat din nou. Ne-am oprit la o biserică şi am făcut o rugăciune pentru Mihai Viteazul, pentru Horia şi ai lui şi pentru Iancu, ca să ştie şi ei că noi păşim astăzi pe pământul pe care trupurile lor au fost chinuite şi sfârtecate pentru neam. Era ziua Sfântului Ştefan. Am aprins o lumânare pentru sufletul lui Ştefan cel Mare, prin care neamul nostru s-a ridicat la cea mai mare înălţime a lui şi pe care au îl socot la înălţimea lui Napoleon, a lui Cezar şi Alexandru Macedon. Pe oriunde vor merge paşii mei, prin orice lupte voi intra, dacă deasupra mea voi simţi umbra Sfântului Arhanghel Mihail şi dedesubt umbrele celor 20 de morţi dragi ai familiei şi mişcării legionare, în dreapta simt sufletul lui Ştefan cel Mare şi spada sa.

_______________________________________________________

Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Volumul I, Ediţia-a IX-a, Editura Scara, Bucureşti 1999, p. 283-284

• Pentru o presă independentă, ne puteți sprijini cu o donație. Vă mulțumim!

• MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează