Alecu Russo: “Cântarea României”(2)

5. Pe câmpiile Tenechiei răsărit-au florile?… Nu au răsărit florile, sunt turmele multe și frumoase ce pasc văile tale; soarele înrodește brazda; mâna Domnului te-a bucurat cu bunuri felurite, cu pomete și cu flori, cu avuție și cu frumusețe… Pentru ce gemi și țipi, țară bogată?…

6. Dunărea bătrână, biruită de părinții tăi, îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune; vulturul din văzduh caută la tine ca la pământul său de naștere; râurile cele frumoase și spumegoase, pâraiele cele repezi și sălbatice caută neîncetat lauda ta… O, țară falnică ca nici una, pentru ce fața ți-e îmbrobodită?

7. Nu ești frumoasă, nu ești înavuțită?.. N-ai feciori mulți care te iubesc? N-ai cartea de vitejie a trecutului și viitorul înaintea ta… pentru ce curg lacrimile tale?…

8. Pentru ce tresari? trupul ți se topește de slăbiciune, și inima ți se frământă cu iuțeală… citit-ai oare în cartea ursitei?.. Aerul mișcă tulburat… vântul dogorăște… Îngerul pieirii arătatu-ți-s-a? Nopțile tale sunt reci, visurile tulburate ca valurile mării bătute de furtună… ce-ți prevestesc?

___________________________________________________________

Alecu Russo, Cântarea României, Editura ERC PRESS, București 2010, p. 12-13

• Pentru o presă independentă, ne puteți sprijini cu o donație. Vă mulțumim!

• MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează