Corneliu Zelea Codreanu: “LA MOȚI” (5)
În sfârşit, am ajuns la Bistra. M-am dus la învăţătorul din sat caremi scrisese. am stat o zi. Am intrat prin casele sărace ale moţilor. O spuză de copii aşteptau zgribuliţi câte 2-3 săptămâni, câte o lună şi mai bine, pe părinţii lor plecaţi cu calul şi căruţa să le aducă câte un sac de mălai, în schimbul cercurilor de lemn şi ciuberelor pe care le lucrează şi pe care apoi le vând la sute de kilometri, în regiunile unde Dumnezeu a fost mai darnic. Într-un an, moţul, câteva luni stă acasă şi restul timpului după mălai, pentru copiii săi. Îmi spune învăţătorul: – Nici în timpul stăpânirii ungureşti nu s-au putut aşeza străini aici. Acum însă, iată s-a stabilit o cherestea a unei societăţi jidăneşti din Oradea, care a pus mâna pe păduri şi le taie. Toată viaţa săracă şi-o întreţineau moţii din munca lemnului, făcând cercuri şi ciubere. De acum, nici de acestea nu vor mai avea parte. Sunt condamnaţi la moarte. De foame şi de nevoi, se duc şi muncesc la jidani, tăindu-şi ei singuri copacii din pădure, pentru 20 de lei pe zi. Atât îi rămâne moţului din toată bogăţia care se scurge la vale în trenuri lungi. Şi când se va termina lemnul din pădure, se termină şi cu noi. Dar este ceva şi mai trist. Noi am trăit sute de ani viaţă de virtute. Jidanii neau adus cu ei păcatele desfrâului. Sunt peste 30 de jidani la această fabrică. Şi sâmbătă seara, când fac plăţile, opresc pe fetele şi femeile moţilor, îşi bat joc de ele şi fac orgii până dimineaţa. Boli morale şi fizice na macină stele alături de sărăcie şi mizerie. Şi nu poţi zice nimic. Nu poţi încerca nici o acţiune, deoarece aceşti jidani sunt în raporturi de aşa strânsă prietenie cu toţi politicienii, încât sunt stăpâni atotputernici. Autorităţile unt la discreţia lor, de la jandarmi şi până sus. Iar dacă încerci să spui ceva, eşti acuzat imediat, „că îndemni la ură”, pe o parte de cetăţeni în contra celorlalţi cetăţeni; „că tulburi armonia socială” şi „buna înfrăţire” în care totdeauna au trăit românii cu „populaţia paşnică evreiască”. Că nu suntem „creştini”, căci Iisus Hristos a zis: „să iubeşti pe aproapele tău” şi chiar pe cel care face rău etc. O vorbă dacă spui, eşti arestat ca „duşman al siguranţei statului” şi ca aţâţător la „război civil”. Eşti insultat şi chiar bătut. Sunt stăpâni pe autorităţi şi trebuie să taci şi să priveşti la tot dezastrul neamului tău. Mei bine ne-ar lua Dumnezeu vederile, ca să nu mai vedem cu ochii noştri şi să nu mai ştim nimic.
___________________________________
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Volumul I, Ediţia-a IX-a, Editura Scara, Bucureşti 1999, p. 275-276
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează