Alecu Russo: “Cântarea României”(3)
Foto: magazincritic.ro
9. Privește, de la miazăzi la miazănoapte, popoarele își ridică capul… gândirea se ivește luminoasă pe deasupra întunericului… Gândirea, duhul dumnezeiesc ce zidește, și credința ce dă viață… lumea veche se prăvălește, și pe ale ei dărâmături slobozenia se înalță… Deșteaptă-te!
10. Mucenicii sângelui tău n-au zis oare: “și Domnul va scula pe unul dintre voi, care va așeza pe urmașii voștri iarăși în volnicia și puterea lor?…” Uitat-ai sângele ce curge prin vinele feciorilor tăi?.. Mult erai mândră odinioară, când strigai “ura” în bătăi?.. pieptul tău era tare ca de oțel, paloșul se tocea pe dânsul… soarele se întuneca de norii de pulbere ce ridicau războinicii tăi.
11. Poporul tău era îndrăzneț ca vulturul, războinic și trufaș ca taurul neînjugat… Rămasu-ț-a oare numai umbra puterii și aducerea-aminte a vitejiei tale?…
12. Cum a slăbit pieptul tău de oțel?.. Mâna ta cea tare cade de oboseală… și molășirea a intrat în lăcașul voinicilor!
________________________________________________________
Alecu Russo, Cântarea României, Editura ERC PRESS, București 2010, p. 13
- Pentru o presă independentă, ne puteți sprijini cu o donație. Vă mulțumim!
- MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează