3 Noiembrie – Ziua vânătorilor de munte

3 Noiembrie – Ziua vânătorilor de munte

Actul de constituire a fost Ordinul M.C.G.R. nr. 294 din 3/16 noiembrie 1916, potrivit căruia Şcoala Militară de Schiori – Bucureşti era transformată în Corpul Vânătorilor de Munte (comandat atunci de cpt. Virgil Bădulescu), precizându-se că “… vânătorii de munte sunt destinaţi mai cu seamă misiunii de recunoaştere, de siguranţă şi legătura şi sunt chemaţi a funcţiona şi ca unitate tactică, în special în trecătorile Carpaţilor”.

În toamna anului 1916 Armata Romană a pierdut bătălia trecătorilor Carpaţilor datorită în special greşelilor săvârşite de către conducerea superioară a acesteia. Prima formă organizatorică apropiată de vânătorii de munte a fost Şcoala de Schiori înfiinţată în Bucureşti la 30 septembrie 1916, în cazarmă Regimentului 4 Roşiori plecat pe front. Efectivele Şcolii de Schiori ajungeau la 1.000 de militari.

Potrivit Ordinului nr. 294 din 3 noiembrie 1916 al Marelui Cartier General, Scoala de Schiori din Bucureşti a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte, unitate organizată din trei batalioane, fiecare a câte trei companii, însumând 1.980 de combatanţi. La comanda acestui corp de trupă a fost numit căpitanul Virgil Bădulescu, care potrivit academicianului Octav Oncescu “era un valoros, un educator desăvârşit şi potrivit”. În acelaşi ordin se arata : “Aceşti vânători de munte vor fi instruiţi pentru războiul în munte (….) sunt mai cu seamă destinaţi misiunilor de recunoaştere, de siguranţă şi legătura, deci este nevoie de oameni de elită (….). Vânătorii de munte mai pot fi chemaţi a funcţiona şi ca unitate tactică în trecătorile Carpaţilor (….). Se va înfiinţa un corp special şi permanent de trupe de munte cu denumirea de vânători de munte.Aşadar după 82 de zile de la intrarea României în primul război mondial (19 august 1916) în conformitate cu prevederile Ordinului Marelui Cartier General nr.294 din 03 noiembrie 1916, Şcoala Militară de Schiori – Bucureşti s-a transformat în Corpul Vânătorilor de Munte organizat pe trei batalioane, a trei companii, cu un total de 2000 de oameni, destinaţi să îndeplinească misiuni de recunoaştere, de siguranţă şi legătura dar şi ca unitate tactică, în special în trecătorile din Carpaţi. Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânători de Munte (27 decembrie 1916) care a participat în cadrul bătăliei de la Oituz pentru executarea unor puternice contraatacuri, pentru cucerirea şi recucerirea unor înălţimi dominante, cele mai importante fiind Coşna şi Cireşoaia.Pentru refacere şi completare în 1917 batalionul a fost deplasat în garnizoană Târgu Neamţ şi a fost transformat în regiment cu numele “Principele Carol”. Din data de 3 noiembrie 1916 începe adevărata istorie a vânătorilor de munte care în iulie 1917 intră în lupta pentru făurirea şi apărarea statului naţional unitar, săvârşind sub deviza “Pe aici nu se trece” măreţe fapte de arme la Coşna şi Cireşoaia şi în campaniile anilor 1918-1919.Între cele 2 războaie mondiale, conducerea militară a ţării, convinsă că sistemul militar fără trupe specializate în acţiuni montane este incomplet şi în condiţiile în care spaţiul montan al României, cuprinde cea mai mare parte a Carpaţilor, Marele Stat Major prevedea în Iulie 1919 că „mărimea sau amplificarea unităţilor de munte este o necesitate impetuoasă, având în vedere că 2/3 din teritoriul ţării noastre este muntos şi cu coline cu înălţimi apreciabile”.

Restructurările şi reorganizările au continuat în toată perioada dintre cele 2 războaie mondiale, însă dotarea şi echiparea au fost insuficiente. În anul 1939, vânătorii de munte dispuneau de 4 brigăzi care totalizau 16 batalionae de vânători, 3 divizioane de obuziere de munte şi 6 divizioane de tunuri de munte. În toate etapele sale istorice de dezvoltare pentru militarii Vânători de Munte pregătirea pentru luptă şi instrucţia intensivă au constituit credinţa şi afirmare, că cel mai important criteriu pentru a exista. În Directiva Comandamentului Trupelor de Munte pentru anii de instrucţie 1937 – 1939 se prevedea că toţi militarii trupelor de munte trebuie să fie : – trăgători de elită cu puşca, grenadă, mitralieră şi celălalt armament de însoţire ; – mărşăluitori neobosiţi pe toate terenurile, în toate anotimpurile, atât ziua cât şi noaptea; – excelenţi pândari, cercetaşi, agenţi de transmisiuni şi oameni de legătură ; – fanatici apărători şi atacatori temuţi ; – suflete educate în spiritul sacrificiului de sine pentru ţara, neam şi Rege; – individualităţi luptătoare în domeniul muntelui, artileriei şi geniului.7)

 Nicolae Uszkai, apud Glasul info


  • MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. 
  • Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
  • Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoareContează pe ȘTIRI ce contează

Lasă un răspuns