Testamentul lui Avram Iancu! Memorandum pentru Jurământ parlamentar – complementar!
“Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită.”
Să jure parlamentarii pe cuvintele de foc ale Eroului Națiunii Române!
Memorandum înregistrat și oficializat la Registratura Generală a Camerei Deputaților – Parlamentul României… cu numărul 3b-23/a/30612/07.09.2021
Autori, dr. Mădălina Fărcaș scriitor și jurnalist, Președinte Asociația Cultural-Istorică “Testamentul lui Avram Iancu”
Laurian Stănchescu, scriitor și jurnalist, Președinte Asociația Culturală “Trăiască Nația și Societatea Transilvană Carpații 24.01.1882 Sus cu Dânsa”
Expunere de motive… !
Dacă AVRAM IANCU nu se năștea în mitologia românească să țină românismul pe loc în Transilvania, astăzi curgea pe aici o istorie străină pe o albie românească.
Țebea este Catedrala cristică a Românismului, pereții ei sunt ca ai unui abis ceresc, se înalță în jos în pământ, mormintele cu mucenici și martiri sunt acoperișul acestui sanctuar, iar mormântul lui Avram Iancu este potirul care păstrează divinitatea românismului, în el se află crucifixul și chivotul în care se vor boteza cruciații neamului românesc din vecia de mâine.
“Nebunia” lui Avram Iancu a fost una dintre cele mai frumoase iubiri biblice închinată de cineva Naţiunii sale, iar sacrul său Testament nu este cu nimic mai prejos decât scrierile din vechile papirusuri ale antichităţii. Homer l-ar fi făcut zeu, iar zeii l-ar fi făcut nemuritor într-o constelaţie cerească. Autorii greci l-ar fi făcut eroul cărţilor şi al antichităţii. Noi am pus peste el o piatră neînstelată, plină cu neant!
Avram Iancu a fost ales de ursitoarele neamului românesc să fie strigătul de înviere al unei istorii străvechi şi care începuse să-şi piardă idealul în nisipul mişcător al unui veac tulburat de patimi şi prezis şi de Scriptură. Doar un trimis al lui Dumnezeu mai putea fi deasupra lucrurilor ca să le dea fiinţă nouă, el fiind Crăişorul Munţilor Apuseni, Avram Iancu.
Venise Mesia istoriei noastre, dar ca orice sfânt trimis de Domnul, el însuşi avea să fie jertfa învierii Naţiunii noastre întru Slava lui Dumnezeu şi a Poporului Român! Îşi cunoştea menirea, şi-a asumat destinul şi a făcut din viaţa sa un rug de pe care a ars ca o tămâie biblică pentru spiritul neamului.
Crăişorul şi-a sanctificat viaţa şi moartea, crucificându-se pe nevoile şi suferinţa compatrioţilor, singura lui avere şi bucurie fiind fericirea Naţiunii sale, care din nefericire nu s-a împlinit în timpul său şi nici după aceea.
Testamentul lăsat de Erou şi neîmplinit de noi, este o rană veche, uriaşă, vie, stă deasupra noastră ca un cer mustrător aşteptând răspunsul de un veac şi ceva.
Văd cu tristeţe că şi generaţia mea se stinge fără a lua în seamă unul dintre cele mai sacre îndemnuri pe care le poate simţi un om faţă de ţara sa, Testamentul lui Avram Iancu!
Laurian Stănchescu – cronicar de Letopiseț atemporal!
Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo