Mihai Eminescu: „În nici o ţară din lume cheltuielile n-au devenit în douăzeci şi cinci de ani, de şase ori mai mari!” (2)

  „În nici o ţară din lume cheltuielile n-au devenit în douăzeci şi cinci de ani, de şase ori mai mari. S-au îndoit, s-au întreit(;) însă paralel cu o dezvoltare imensă a bogăţiei naţionale: nicăiri bugetul n-a devenit de şase ori mai mare, rămânând populaţia aceeaşi la număr şi fiind tot atât de săracă ca mai nainte. 

Populaţia noastră cea rafinată, care exige de la stat o sumă de servicii nouă, consistă(;) din milioane de oameni cari se hrănesc aproape [în] esclusiv[itate] cu mălai, cari nu ştiu scrie şi citi, cărora pentru dări li se vând hainele de pe ei şi instrumentele de muncă, a căror persoane chiar se scot la mezat pentru a fi închiriate ca vitele. În favorul acestei populaţii «rafinate» s-a înşesit bugetul cheltuielilor?

Dar, în genere, ce compara ţie se poate face între noi, popor agricol, rămas îndărăt în toate privirile, cu Olanda bunăoară, care nu e(;) ţară mică, ci un stat vechi ce-n decursul secolelor trecute a dominat mările şi a jucat rolul de putere mare? Ce comparaţie între noi şi Franţa ori Anglia? E o adevărată ironie, e o batjocură a celui mai de rând bun-simţ dea compara mărimi incomensurabile (mărimi incomparabile n.n.) şi de-a vorbi de augmentarea bugetului Olandei pentru a esplica neprevederea şi dezordinea de la noi.

Suntem departe de-a voi trecutul, pentru că această voinţă ar fi în deşert. Orice pripă în dezvoltarea organică nu se poate face nefăcută; odată porniţi pe această clină, întoarcere nu mai e cu putinţă”., ibidem

„Ca să venim dar de unde am plecat, susţinem din nou că starea veche de lucruri – care nu se mai poate reintroduce în nici un chip, să fie bine înţeles – era mai favorabilă existenţei şi dezvoltării normale a poporului nostru. Atât am zis şi nimic mai mult. Poporul poate era sărac, dar nu era mizer, nu sleit. Sunt fără îndoială oameni cărora dezvoltarea aceasta le-a folosit, pe cari i-a ridicat din nimic, i-a făcut bogaţi şi puternici; dar acei oameni nu sunt poporul românesc”., ibidem 

„Dacă prosperitatea pe espresia geografică e totul, iar espresia etnologică a naţionalităţii nu-nseamnă nimic, atunci fără îndoială e mare progres şi ne-am mira de-un singur lucru, de ce «Românul» n-ar propune mijloace pentru ca acest progres să fie şi mai mare? Există oameni cari susţin cu toată seriozitatea că colonizarea ţării c-un popor străin i-ar schimba cu desăvârşire faţa, că ţara ar merge înainte chiar dacă poporul românesc ar pieri”., ibidem

„Ce ajută dar întâmpinarea că producţiunea şi esportul au crescut când toate acestea nu se răsfrâng asupra populaţiunii decât sub formă de cădere economică şi morală?

Dar a crescut suma bunurilor existente în România? Acesta ar fi un rezultat fericit pentru adepţii şcoalei de la Manchester, pentru cari bunurile sunt totul, omul nimic; dar când acest rezultat a fost obţinut cu sacrificarea imensei majorităţi a populaţiunii indigene un român nu se poate felicita. S-ar putea felicita oameni pentru cari ţara însemnează totalul chilometrilor pătraţi, indiferent fiindu-le cine trăieşte pe ei, dar nu omul pentru care ţară şi naţionalitate sunt noţiuni identice.* (Mihai Eminescu)

17 iulie 2017

_________________________________________________________

*„Liberalismul cosmopolit”(idem, «Românul» înşiră…, Timpul, 30 septembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 196), „un liberalism care-a folosit străinilor şi a ruinat cu totul poporul nostru propriu”., 

• EMINESCU INTERZIS – GÂNDIREA POLITICĂ,  reeditare a lucrării: Radu Mihai Crişan,Editura Tibo, Bucureşti, 2008, p. 87-88

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo