Corneliu Zelea Codreanu: “ Din nou în Basarabia”(6)
Cea mai neagra zi din istoria Basarabiei: 16 mai 1812
N-am putut rămâne acasă decât o săptămână, deoarece ţăranii din Basarabia au trimis delegaţi, scrisori şi telegrame după mine. Ei s-au legat cu atâta nădejde de mişcare aceasta, cu atâta sfinţenie, cum nu-şi poate cineva imagina. În două săptămâni de la prima intrare în Cahul, vestea despre legionari s-a dus ca fulgerul prin toată masa creştină a Basarabiei de jos. Din sat în sat, până la marginea Nistrului. Vestea unui început de mântuire din sclavia jidănească a aprins inimile bieţilor ţărani. Îşi legaseră până atunci nădejdea de Partidul ţărănesc, crezând că ei, ţăranii, când va veni la putere acest partid al lor, vor căpăta dreptate. După 8 ani de chinuri, de lupte, de nădejdi în acest partid, au descoperit ceva îngrozitor pentru sufletul lor: că au fost trădaţi, înşelaţi: că în dosul numelui de partid ţărănesc se ascund interesele jidănimii. Partidul „La ţăranul român cu perciunii de jupân”. Aşa în botezase profesorul Cuza. Te cuprindea jalea să fi văzut această strivire de credinţă în inimile ţărănimii, în momentul în care, după 8 ani, a înţeles că buna ei credinţă fusese înşelată. Iată-ne deci din nou la Bereşti şi apoi cu maşina pe malul Prutului, la Rogojeni, unde mă aşteptau peste 200 de călăreţi sub conducerea lui Ştefan Moraru şi a lui Moş Cosa. Adunaţi de prin toate satele din jur.
– Să mergem până la Nistru, spuse unul.
– Da! Vom merge, îi răspund.
Acum îmi încolţeşte pentru prima oară gândul să fac o expediţie în stil mare cuprinzând toată Basarabia de sud, de la Tighina până la Cetatea Albă. Întors la Iaşi, mă munceşte mereu acest gând: cum aş putea face să străbat Basarabia până la Nistru? O singură problemă e grea: cum aş putea proceda ca să nu ne oprească autorităţile, să nu ne batem cu statul, cu armata? Atunci mă gândesc să lansez o nouă organizaţie naţională, pentru combaterea comunismului jidănesc, în care să intre şi „Legiunea Arhanghelul Mihail” şi oricare alte organizaţii de tineri, peste deosebire de partide. În modul acesta socoteam că ne puteam strecura în Basarabia. Ce nume să-i dăm acestei organizaţii? Discut cu legionarii în sala căminului. Unii spun: „Falanga anticomunistă”, alţii, alte denumiri. Crânganu spune: „GARDA DE FIER”.
– Acesta să fie! Acum pregăteam această acţiune anticomunistă, nu antimuncitorească. Pentru că eu, când zic comunişti, înţeleg jidani. Pentru a obţine autorizaţia intrării în Basarabia, înlăturând astfel conflictele cu autorităţile, peste câteva zile m-am prezentat în audienţă la Dl. Vaida Voevod, pe atunci Ministru de Interne. De la Ionel Brătianu, era al doilea om politic de talie mare pe care-l vedeam. M-a reţinut trei ore. Am înţeles că era greşit informat şi asupra noastră şi asupra problemei jidăneşti, pe care nu o cunoştea în adevărata ei lumină. Pe noi ne credea nişte tineri zvăpăiaţi, care vrem să rezolvăm problema jidănească prin spargeri de geamuri. I-am explicat atunci cum vedem noi problema jidănească. Cum ea este o problemă de viaţă şi de moarte pentru români. Cum numărul lor e copleşitor şi inadmisibil; cum au desfiinţat clasa de mijloc, oraşele româneşti. Iam spus proporţia dintre creştini şi jidani la Bălţi, Chişinău, Cernăuţi, Iaşi; pericolul pe care-l reprezintă în şcoli, ameninţând cu înstrăinarea clasei conducătoare româneşti şi cu falsificarea culturii noastre. I-am explicat şi modul cum vedem noi rezolvarea. A înţeles din primul moment despre ce este vorba. Dar, deşi unui om de valoarea sa nu-i trebuie mult ca să înţeleagă esenţa lucrurilor, totuşi, eu cred că el nu va putea niciodată complet, pentru că aş e în firea lucrurilor: ochii de la 1890 nu mai văd la fel u cei de la 1930. Sunt chemări, sunt îndemnuri, sunt porunci mute, pe care numai tineretul le aude şi le înţelege pentru că numai lui i se adresează. Fiecare generaţie cu ei în lume. De aceea, poate, nu avea suficientă încredere în noi. Am obţinut aprobarea marşului în Basarabia, după ce bineînţeles, mi-am luat angajamentul că se va păstra cea mai perfectă ordine. Peste câteva zile am făcut un manifest către tot tineretul ţării.
___________________________________________________________
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Volumul I, Ediţia-a IX-a, Editura Scara, Bucureşti 1999, p. 290-291
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează