Câteva gânduri pentru semenii noștri Cristian Tudor Popescu, Florin Iaru și Vlad Levente Viski
Mobilizarea exepțională a cetățenilor români creștini care, în număr de aproximativ trei milioane, au semnat documentul prin care se solicită apărarea familiei naturale, prin revizuirea Constituției, a provocat inițial un șoc paralizant, iar apoi o reacție aproape isterică din partea “multiculturaliștilor”, “pan-europenilor”, “seculariștilor” și a unora dintre puținii și insignifianții lideri ai răsfiratei și măruntei comunități LGBT din România.
Prin această nouă tulburare despre “dreptul” membrilor LGBT de a încheia o căsătorie și a întemeia o familie recunoscute de stat – și implicit de a beneficia de toate drepturile care decurg din aceasta, între care cel mai important fiind dreptul de a înfia copii – societatea românească face încă un pas în drumul său, dar și al omenirii, spre Apocalipsă, Parusie și întâlnirea noastră cu Hristos, la Judecata cea de obște. Tensiunea socială este destul de mare, provocări sunt multe, iar resursele celor care atacă familia naturală sunt cu mult mai bogate și mai diverse decât cele ale Coaliției pentru Familie, în ciuda milioanelor de români care doresc să instituționalizeze, prin Constituție, acest tip de familie.
Activiștii “multiculturalismului” și ai “corectitudinii politice”, deși extrem de firavi, ca număr și uneori ca nivel intelectual, dețin însă o mare putere de influență, conferită de forțele anti-creștine în solda cărora au ales să lucreze. Instituții de presă centrale, ziare, televiziuni, platforme media online – multe dintre acestea fie înglodate în datorii imense la bugetul statului, fie cu patroni anchetați penal, fie implicate în jocuri politice murdare – au lansat un virulent atac împotriva Coaliției pentru Familie, a creștinilor și cu precădere, a Bisericii Ortodoxe Române, în numele așa-ziselor “valori ale democrației și Uniunii Europene”, sub masca unor pseudo-dezbateri publice – și iarăși trebuie să fac o paranteză și să spun că, din păcate, unii jurnaliști creștini au acceptat să participe la “dezbaterile” respective, girând astfel, o falsă “obiectivitate” a unor forumuri care, în esență, sunt anti-creștine.
Probabil că șocul provocat de succesul imens al campaniei de strângere de semnături în favoarea instituționalizării, prin revizuirea Constituției, a familiei naturale, desfășurată de Coaliția pentru Familie, i-a făcut pe mulți dintre jurnaliștii, analiștii și activiștii “democrației europene” să-și piardă cumpătul și mai ales, bruma de bun simț și de bună măsură.
În acest context, reprezentativi, cel puțin pentru mine, sunt trei semeni ai noștrii care, de la înălțimea calității lor de persoane publice – fie sufocați de un fel de “mânie proletară”, fie timorați și lăsați fără argumente de victoria de etapă a creștinilor – și-au vărsat “oful și amarul” pe cele trei milioane de creștini. Aceștia sunt remarcabilul jurnalist Cristian Tudor Popescu și talentatul poet Florin Iaru – doi oameni ai condeiului tulburați de ispita “multiculturalismului” secularizant și de logica strâmbă a “corectitudinii politice” – alături de Vlad Levente Viski, lider al comunității LGBT, un tânăr analist politic cu un nivel excepțional de pregătire intelectuală, dar din păcate, rătăcit grav în ceea ce noi, creștinii, numim a fi păcatul, boala sufletească a homosexualității.
Înainte de a încerca un răspuns la afirmațiile – unele jignitoare, altele incorecte și câteva absolut ridicole – făcute de aceștia, trebuie spus că pentru noi, creștinii, marea ispită în toată această dispută cu semenii noștri LGBT și apărătorii lor, rămâne reacția pătimașă, orientată asupra acestora și alimentată doar de setea de dreptate, uitând mila și iubirea de aproapele. Suntem ispitiți să uităm că Biserica lui Hristos condamnă păcatul, însă pe păcătos îl iubește…
În lupta noastră de mărturisire a lui Hristos, atunci când suntem confruntați cu ispitele venite din priveliștea păcatului ridicat la rang de valoare socială, trebuie să urmăm nu chemarea viscerală a vreunei imediate dreptăți lumești – care într-adevăr, poate să răcorească, pe moment, sufletul însetat după dreptate, dar alungă întotdeauna duhul iubirii de semeni și de Dumnezeu – ci glasul deopotrivă drept și iubitor al învățăturii creștine: “Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi cei duhovnicești îndreptați-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită.” (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel VI, 1).
Da, recunosc că este extrem de dificil, ba uneori pare a fi imposibil, să răspunzi cu duhul blândeții, după porunca lui Hristos, mărturisită de Apostolul Neamurilor, atunci când cineva îți jignește, îți batjocorește credința, familia sau propria persoană. În rătăcirea lor, diavolul și cei care slujesc acestui înger căzut, se hrănesc cu ura pe care o provoacă în sufletul tău, prin ispitirea pe care o aduc în calea ta. Prin urmare, ar fi un mare păcat să ne lăsăm otrăviți cu această ură, ar fi o gravă eroare de comunicare să răspundem cu ură la atacurile unor semeni ai noștri ca CTP, Iaru sau Viski și totodată, ar fi o teribilă eroare de pedagogie și de tratament duhovnicesc să te cerți cu un om bolnav sufletește, crezând că așa îl ajuți să se vindece…
De aceea, doresc doar să dăruiesc câteva gânduri pentru acești trei semeni ai noștri, nu pentru a impune “dreptatea noastră”, ci cu nădejdea că pot fi de folos acestor oameni, spre vindecarea și luminarea sufletelor lor.
***
Spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu, în anul 2016 d.Hr.:
“Dar cu ce drept vrei să schimbi Constituția care privește toată populația și să le iei acestor oameni un drept al omului? Omul acela are un comportament sexual care nu îl face cu nimic imoral, homosexualitatea nu e imorală. Nu vorbim de pedofilie sau de deviatia sexuală cu violență, care au latură penală. Dar iubirea între două persoane de același sex nu e imorală, stimați 3 milioane de concetățeni! Dacă vorbim de adopție – asta voi fi în veci împotrivă, ies cu pancarte în stradă dacă se va pune problema.” (sursa)
Mai spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu, în același an 2016 d.Hr., radicalizându-și discursul:
“Homosexualitatea nu e imorală, stimați 3 milioane! 3 milioane de concetățeni de-ai mei au semnat petiția inițiată de Biserica Ultrafericitului Daniel, care ar interzice căsătoria civilă între persoane de același sex prin modificarea în acest sens a Constituției. Nici măcar nu pot să-i ironizez. După 26 de ani de libertate, încă există 3 milioane de români care le refuză altor români un drept al omului. Acela de a iubi pe cine vrea.” (sursa)
Spunea jurnalistul Cristian Tudor Popescu, în anul 2013 d.Hr:
“De ce există familia? Obiectivul fundamental care justifică această instituție sunt copiii. O familie, ca entitate juridică statală, este gândită să asigure copiilor ce vor rezulta din această căsătorie, un anume statut în ideea de continuitate a societății respective, a structurilor, a tradițiilor din societate, de conservare a ei, în timp. (…) Familia este în strânsă legătură cu statul. Familia are sens doar în acest raport de continuitate în timp, legat de copii. Atunci, dacă propunem o căsătorie între două persoane de același sex (…) dacă acel contract între acele persoane se numește familie, se numește căsătorie, atunci trebuie să rezulte din el (din contract n.n.) un copil, pentru că de aceea s-a inventat familia. Poate rezulta acel copil? (…) În cazul cuplurilor homosexuale, din această uniune nu pot rezulta copii, (…) decât prin adopție. (…) Homosexualilor nu trebuie să li se permită să adopte copii și prin urmare, căsătoria între homosexuali, în sensul de familie, în sensul în care căsătoria funcționează de mii de ani, este lipsită de sens.
Ce nu se poate nega, este dreptul acestor oameni să aibă o formă de contract juridic, de parteneriat între două persoane de același sex, prin care să poată acționa dreptul de moștenire, dreptul de reprezentare, toate drepturile care decurg dintr-un astfel de parteneriat, dar nu căsătorie!
Cum ar arăta omenirea dacă s-ar generaliza, de mâine, relațiile homosexuale – bărbați cu bărbați, femei cu femei? În maxim un secol nu ar mai exista niciun om pe pământ! (…) E firesc ca BOR să se opună, că are dreptate. Instituția asta a căsătoriei este un ritual. (…) Nu este discriminare (interzicerea căsătoriei homosexuale n.n.), este un fals argument, cel al discriminării, ceea ce prezintă diverși sprijinitori ai homosexualilor, că ar fi vorba de o discriminare. Discriminarea este atunci când nu ți se acordă un drept pe care îl meriți, ca orice cetățean. Căsătoria nu este dreptul tău (al homosexualului, n.n.), căsătoria este între persoane heterosexuale, face parte dintr-o altă categorie. Nu este o discriminare, nu li se refuză un drept care ar trebui să fie al lor. Nu ar trebui să fie al lor, căsătoria nu le aparține, din tradiția de mii de ani, căsătoria nu le aparține homosexualilor.” (link)
Observăm că între ce spunea fratele Cristian, în iunie 2013, și ceea ce spune același frate, în mai 2016, există mari și abrupte diferențe de viziune, de convingeri și de înțelegere a unor noțiuni, precum “drepturile homosexualilor”, “căsătoria”, “familia”, “atitudinea creștinilor” etc. Dacă în 2013, pentru fratele Cristian, reacția de apărare a familiei naturale venită din partea Bisericii și a creștinilor, era considerată a fiind una firească, în 2016, fratele nostru Cristian ne acuză virulent pe noi, creștinii, că vrem să luăm homosexualilor “un drept al omului” (!). Tot așa, în 2013, pentru fratele Cristian, căsătoria era un ritual sfânt, o “entitate juridică statală din care trebuie să rezulte copii”, însă acum, în 2016, pentru același frate Cristian, “iubirea (de fapt, în contextul discuției, vorbim despre căsătorie n.n.) între două persoane de același sex nu este imorală”.
Maestrul presei românești rămâne consecvent doar în chestiunea adopției copiilor de către “familiile homosexuale” – și mulțumim lui Dumnezeu că sufletul fratelui nostru Cristian încă poartă în sine lumină duhovnicească – afirmând că va ieși “pancarte în stradă dacă se va pune problema”.
Totuși, noi rămânem cu bănuiala că, așa cum a renunțat la definirea logică și naturală a instituției familiei – ca ritual și ca entitate juridică statală din care trebuie să rezulte copii – pe care, cu trei ani în urmă, fratele Cristian o apăra argumentat și cu bun simț, este foarte probabil să renunțe, peste alți trei ani, și la apărarea copiilor care, prin adoptarea lor de către “familiile homosexuale”, vor fi sacrificați pe altarul “corectitudinii politice”.
***
Un alt personaj interesant care intervine cu aceeași vehemență, dar în plus cu un grobianism pe care nu te aștepți să-l afli la un poet și jurnalist ancorat în valorile europene, este fratele nostru Florin Iaru, care ne declară, pe noi, cei care apărăm familia naturală, fără drept de apel, a fi niște proști, ba chiar tâmpiți. Spune poetul Florin Iaru:
“O imensă nerozie semnată de trei milioane de proști sau creduli (…) este cea mai mare scrisoare din lume, demnă de Guiness Book, acompaniată de un camion de hârtii doveditoare, dar asta nu-i șterge caracterul ridicol nici cu o unghie, (…) scrisorica Coaliției pentru Familie. Ea cere consfințirea prin Constituție a faptului că familia e alcătuită numai dintr-un cuplu bărbat-femeie. Dar, în loc să bată cu pumnul în masa tratativelor, și să spulbere în jur, ea pică, fudulă, ca proasta, cum altfel, testul motivațiilor: „noua formulare a articolului vine să întărească dreptul părinților de a-și educa și crește copiii conform propriilor valori”. Carevasăzică, în casa mea, legea sunt eu. Ce hotărăsc eu aia e. Mișto, super, beton.
Doar că urmează o întrebare simplă: da’ în casa altuia ai voie să faci ce vrei tu? Îi spui și lui ce să creadă? N-ai zis tu, cu gurița ta, că nu te bagi în ciorba altuia? Că e interzis? Dar merg mai departe și întreb cum poate societatea să intre și să intervină, în condițiile noii prevederi constituționale, în casa unuia care își bate, își înfometează, își îmbată sau își violează copiii sau nevasta? Nu e „dreptul părinților de a-și educa și crește copiii conform propriilor valori”? Se pare că atât logic, cât și legal, puterea familiei încetează în cazul în care normele personale aduc atingere altcuiva (chiar și unui copil). Cine stabilește norma? Nu cumva societatea? Nu cumva justiția? Acum o sută de ani, bătaia era ruptă din rai. Procentul bătăușilor a scăzut la 66%. Și e bine să scadă. Cum? Tocmai prin amendarea blestematelor de „valori personale”. Că, de-ar fi fost ca totul să rămână cum s-a hotărât în familie, eram și azi în Evul Mediu spre care gonim voios.
Hai să analizăm și partea grea, plumboasă, a inițiativei lemnoase, care sună așa: „Reprezentăm trei milioane de români care doresc ca familia să fie formată dintre un bărbat și o femeie.” … Am pus trei puncte ca să îmi trag sufletul de râs. Și cine vă împiedică? A intrat cineva în cășile voastre și v-a descleștat? V-a interzis vreun tâmpit mai grozav decât voi dreptul de a vă căsători, cununa și… hm, tot ce urmează, după voia inimii? Probleme, Gogule? Da, pentru că aceia care au semnat în cunoștință de cauză vor să intre cu forța în casele, paturile și orificiile celorlați, să-i controleze.” (sursa)
Înainte de orice, o remarcă despre stilistica jurnalistului și poetului Florin Iaru. Din nefericire și descalificant pentru un condeier talentat ca fratele nostru Florin, textul publicat în Blogurile Adevărul – nu merg atât de departe să zic mâzgălitura jignitoare – nu reușește nici măcar minima performanță de a îmbrăca neadevărurile și răstălmăcirile pe care le conține, în haina elegantă, deși identic de amăgitoare, a unor fleurs de mal.
Vorbind despre logica pseudo-discursului aruncat de fratele nostru Florin în neantul risipirii bunului simț, spunem doar că poetul reușește, evident că fără voie, să ofere creștinilor argumente în susținerea familiei naturale și în limitarea relațiilor homosexuale exclusiv în spațiul intim al comunității LGBT. Afirmația poetului Florin Iaru cum că “se pare că atât logic, cât și legal, puterea familiei încetează în cazul în care normele personale aduc atingere altcuiva (chiar și unui copil)”, se aplică pe deplin modului în care comunitatea LGBT promovează așa-zisa “familie homosexuală”.
Pe de o parte, normele personale, private ale comunității LGBT – spun private pentru că alegerile sau determinările sexuale, ca excepții de la starea naturală a speciei umane, pe care le au semenii noștri din comunitatea LGBT, sunt chestiuni personale, private, ce nu pot fi nici discutate public, în sensul interzicerii lor de către majoritate, dar nici nu pot fi impuse public, ca regulă, normă publică de către minoritate asupra majorității care le consideră excepții de la starea naturală – vor leza, vor aduce atingere celor care formează majoritatea în societate, prin ridicarea artificială a acestor norme private de comportament sexual, de la statutul lor de excepție de la regula stării naturale, la cel de regulă nenaturală impusă societății.
Pe de altă parte, ridicarea la rang de norme publice, comunitare a acestor norme personale legate de alegerile sau determinările sexuale ale semenilor noștri din LGBT, va provoca, într-un final, lezarea gravă a drepturilor copiilor pe care, dacă va fi recunoscută ca legală, o “familie homosexuală” ar avea dreptul să-i adopte, ca “surogate” la proprii copiii naturali a căror dobândire pe cale naturală le este oprită de chiar modul în care o pereche homosexuală se raportează la constituția trupească a speciei umane.
Nu în ultimul rând, implantarea forțată și în temeiul unei argumentații precare – izvorâtă de multe ori din dorința de a satisface orgolii, complexe de inferioritate sau eventual de a risipi traume provocate de starea de excepție de la regula familiei naturale pe care, conștient sau nu, le suportă o persoană homosexuală – a unor norme personale cu privire la comportamentul sexual asumate de semenii noștri din LGBT, în corpul instituției tradiționale a familiei naturale ar genera o discriminare agresivă asupra majorității, în sensul că minoritatea care formează comunitatea LGBT își proclamă, la rang de regulă comunitară generală, propriile valori personale, propriile norme private privind viața sexuală care, în sine, din perspectiva stării naturale a speciei umane și mai ales, a utilității biologice și sociale – perpetuarea speciei și a societății umane – sunt niște excepții nenaturale și asociale, îngăduite totuși de majoritate ca opțiuni personale ale minorității respective, în temeiul dreptului la viață privată.
Probabil că am fost complicat în exprimare pentru nivelul de comunicare pe care fratele nostru, poetul Florin Iaru, a dorit să și-l asume prin textul scris în Blogurile Adevărul, însă cred că este mai bine așa, decât să-mi asum, ca poetul nostru, un “grai cu-ndemnuri pentru vite” din care să nu reușesc a face “cuvinte potrivite”, rătăcindu-mă în “bube, mucegaiuri și noroi”, fără să pot spune, senin și demn, că “am iscat frumuseți și prețuri noi”…
***
Marea dezamăgire, în încercarea de dialog pe subiectul apărării familiei naturale, este însă tânărul lider al comunității LGBT, homosexualul Vlad Levente Viski – și îl numesc homosexual nu pentru a-i judeca opțiunea privată, personală privind viața sexuală, ci pentru a sublinia apartenența lui deplină și public afirmată la comunitatea LGBT.
Tânărul Vlad se lamentează – însă o lamentatio mai curând vicleană, nepricipială, decât una indusă de vreo prigoană, vreo violență fizică sau de vreun asalt masiv al extremiștilor plecați la vânătoare de homosexuali – și o face, dând dovadă de un mare talent în utilizarea potențialului de manipulare al tehnicilor moderne de comunicare, în spațiul oferit, cu o mare și “corect politică” generozitate, de redacția Blogurilor Adevărul.
Spune tânărul Vlad:
“Aflăm că 3 milioane de cetățeni români vor să marginalizeze comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali și persoane trans) din România, să o demonizeze, să-i spună (a câta oară?) că avem cetățeni de rangul doi în România. De data aceasta vorbim despre persoanele LGBT, alteori despre romi, alteori despre femei, iar lista grupurilor discriminate continuă. Rezultatele acțiunilor Coaliției pentru Familie nu pot duce decât la și mai multă teamă, și mai multă ură de sine, și mai multă închidere.
Situația nu e prea roză pentru comunitate. Deja izolată și marginalizată, având în față (doar) câteva sute de persoane care își recunosc public orientarea sexuală și/sau identitatea de gen, comunitatea LGBT nu are resursele necesare să contracareze acțiunile Coaliției pentru Familie. Fondurile sunt insuficiente, realitățile sărăciei sunt dramatice, iar expunerea de orice fel poate avea consecințe directe asupra vieților unor oameni (pierdut loc de muncă, restrângerea accesului la sănătate, la educație, bullying, violență etc.).
Suntem încă prea puțini, prea vulnerabili și încă insuficient de sprijiniți de societate în ansamblul ei. Ne punem speranța, e drept, într-o generație nouă, de clasă mijlocie, urbană, de unde vin momentan singurii aliați. Mesajele noastre nu ajung suficient de departe, iar acest lucru afectează direct mii, zeci de mii de oameni din întreaga țară. Fie că vorbim de tânărul gay din Tecuci, care tot ce vede în jur este homofobie și se simte acaparat de ura semenilor săi, sau de persoana trans, singură, peste 50 de ani, căreia nu i se permite să trăiască liber, situația comunității LGBT este dramatică.
În afara Bucureștiului grupurile sunt puține, iar realitățile lor sunt diferite. Comparat cu țări mai mici ca România, Ungaria, Polonia sau chiar Serbia, coagularea comunității în afara Capitalei este încă în faze incipiente. Rezultatele acțiunilor Coaliției pentru Familie nu pot duce decât la și mai multă teamă, și mai multă ură de sine, și mai multă închidere. Mecanismele psihologice de respingere a propriei identități sunt întărite atunci când statul sau o instituție socială ca BOR aprobă și promovează discriminarea.“ Sursa.
“3 milioane de cetățeni români vor să marginalizeze comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali și persoane trans) din România, să o demonizeze…”
Frate Vlad, trei milioane de cetățeni români și ca aceștia, probabil majoritatea cetățenilor români care au declarat, la ultimul recensământ, că sunt membri ai unei credințe religioase – dintre care doar 0,2% au spus că sunt fără apartenență religioasă – vor să apere familia naturală, formată din bărbat și femeie, a cărei utilitate biologică și socială este, ca regulă, nașterea de prunci, pentru perpetuarea speciei umane și a societății.
Dacă activiștii LGBT nu ar fi provocat permanent și agresiv, false dezbateri despre “discriminarea” homosexualilor, dacă voi, semenii noștri cu opțiuni sau determinări sexuale în această zonă de excepție de la regula naturală nu ați fi încercat, agresiv, jignitor, să asaltați valorile naturale, și mai ales, pe cele religioase ale majorității, dacă militanții “corectitudinii politice” din rândurile voastre nu ar fi forțat dobândirea artificială a dreptului la instituția familiei, modificând nenatural o realitate naturală pe care voi, tocmai prin respingerea stării naturale, a regulii naturale a speciei umane, nu o puteți crea pe cale naturală, în sfârșit, dacă toate acestea și multe altele nu s-ar fi comis de către unii dintre liderii LGBT – despre care, frate Vlad, încep să am suspiciunea că, de fapt, ei nu urmăresc interesele comunității pe care o reprezintă, ci mai curând, niște biete interese personale – probabil că creștinii români nu ar fi reacționat, nu s-ar fi mobilizat exemplar.
Frate Vlad, fără voia voastră, lucrând fără să știți și fără să vreți pentru Dumnezeu, voi, semenii noștri din LGBT ați reușit să retreziți solidaritatea creștinilor români și nădăjduiesc că această forță va reacționa și la alte probleme grave care tulbură sufletul comunității românești.
“Comunitatea LGBT nu are resursele necesare să contracareze acțiunile Coaliției pentru Familie. Fondurile sunt insuficiente, realitățile sărăciei sunt dramatice”.
Frate Vlad, te plângi că voi, semenii noștri din comunitatea LGBT nu aveți resurse. Cunoști vreun ambasador occidental acreditat la București care a sărit în apărarea și susținerea inițiativei Coaliției pentru Familie? Eu nu cunosc, însă cunosc niscavai ambasadori occidentali care au promovat, în multe situații, interesele comunității LGBT.
Frate Vlad, cunoști cumva vreo finanțare oferită de o ambasadă occidentală din România sau de un finanțator occidental important pentru susținerea acțiunilor Coaliției pentru Familie? Eu nu cunosc, însă cunosc destule activități ale comunității LGBT susținute de ambasade occidentale sau de importanți finanțatori occidentali.
Frate Vlad, nu crezi că ar fi onest, atunci când vorbești despre “fondurile insuficiente” ale comunității LGBT, să prezinți și o listă cu activitățile și proiectele desfășurate de asociații ale LGBT – tu ești sau ai fost lider la o astfel de asociație – finanțate de ambasade occidentale și de instituții finanțatoare importante din străinătate?
“(…) expunerea de orice fel poate avea consecințe directe asupra vieților unor oameni (pierdut loc de muncă, restrângerea accesului la sănătate, la educație, bullying, violență etc.).”
Frate Vlad, ai cumva statistici care să demonstreze că în România există un fenomen de homofobie generalizată care provoacă semenilor noștri din comunitatea LGBT drame și nedreptăți sociale precum pierderea locului de muncă, restrângerea accesului la sănătate, la educație, bullying, violență fizică? Dacă ai astfel de statistici, frate Vlad, te rog să le faci publice și îți garantez că eu, preot creștin ortodox, voi fi printre primii români care vor protesta public împotriva acestor nedreptăți și îi voi apăra pe semenii mei homosexuali care au suportat o asemenea dramă.
Însă, frate Vlad, dacă nu ai dovezi, dacă în România nu există o astfel de homofobie ridicată la nivel de fenomen social, cum încerci tu să induci, de ce te joci cu vorbele, de ce manipulezi?
“Suntem încă prea puțini, prea vulnerabili și încă insuficient de sprijiniți de societate în ansamblul ei.”
Frate Vlad, poate că voi, semenii noștri din LGBT, sunteți prea puțini pentru că românii nu acceptă să renunțe la starea naturală a familiei și mai ales, pentru că valorile creștine sunt puternice în sufletul românilor, cu toată deriva societății românești, și în temeiul acestor valori, care exprimă poruncile lui Hristos, românii refuză să îngăduie, la rang de valori comunitare, opțiunile voastre personale, excepții de la starea naturală a speciei umane, în materie de viață sexuală.
Frate Vlad, societatea românească vă acceptă, vă garantează, alături de alte drepturi cetățenești, dreptul la viață personală, la opțiunea privată privind viața sexuală. Homosexualitatea nu mai este incriminată ca faptă penală – și îți spun că este firesc să fie așa – în România nu se cunosc cazuri de discriminare sau de violență asupra homosexualilor. Românii, însă, frate Vlad, vor să păstreze neatinsă de valorile voastre personale, private, o valoare generală, comunitară, specificiă speciei și societății umane, anume familia naturală, alături de nașterea și creșterea copiilor într-o astfel de familie.
Faptul că noi, creștinii, apărăm ceea ce este natural și de utilitate biologică și socială pentru perpetuarea speciei umane – vezi, frate Vlad, nici măcar nu mai fac apel la valorile noastre creștine, ci caut un numitor comun, apartenența la specia umană – voi numiți discriminare, ceea ce este absurd și generează toate aceste tensiuni între noi.
“Mecanismele psihologice de respingere a propriei identități sunt întărite atunci când statul sau o instituție socială ca BOR aprobă și promovează discriminarea.”
Frate Vlad, Biserica lui Hristos nu aprobă și nu promovează discriminarea, ci urmează învățătura lui Hristos. Iată, frate Vlad, nouă, creștinilor, Sf. Apostol Pavel, Apostolul Neamurilor, ne-a lăsat această învățătură despre voi: “Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci și femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii. Asemenea și bărbații lăsând rânduiala cea după fire a părții femeiești, s-au aprins în pofta lor unii pentru alții, bărbați cu bărbați, săvârșind rușinea și luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel I, 26-27)
Noi urmăm adevărul mărturisit în Hristos și facem aceasta judecând ceea ce noi credem că este păcatul vostru, dar iubindu-vă pe voi, semenii noștri, ca pe niște frați cu sufletul bolnav. Frate Vlad, gândește-te că acele “mecanisme psihologice de respingere a propriei identități” despre care tu vorbești, pot fi, nu o dramă personală pentru un homosexual, ci dimpotrivă, începutul vindecării, al întoarcerii la lumina lui Hristos…
***
Acestea sunt gândurile mele către semenii noștri Cristian Tudor Popescu, Florin Iaru și Vlad Levente Viski. Semințele au fost aruncate, acum urmează să aflăm dacă vor ajunge lângă drum, pe loc pietros, între spini sau pe pământ bun…
HRISTOS A ÎNVIAT!
***
30 mai 2016
- Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
- Contactați-ne oricând.
- Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!