Coruptul și penalul

  De ce oamenii corupți n-ar putea avea dreptul la grațiere? Oare persoana coruptă nu este și penală? Răspunsul trebuie dat deoarece chiar, dacă a fost deja formulat sloganul, Corupția-ucide, totuși, Dl Nicolaie Șerban ocolește această stare evidentă de lucruri. Amendamentele lui susțin că corupția, ar putea fi grațiată. Și, a avut susținere…

Această susținere e uluitoare. Ea, ar trebui să ne convingă că în mentalitatea demnitarilor – susținători lipsește un segment important de cunoștințe, „o piatră abandonată de neglijență de primii zidari”, cei care a pus fundamentul Teoriei Cunoașterii (vezi pagina „Conștiința planetară e în criză”). Acest motiv, ar putea fi și sursa discordiei pe oricare temă a clasei politice actuale din România modernă. Asta, e și explicația lipsei de încredere din partea sutelor de mii de protestatari români în Guvernul PSD. De aceea, nici nu ne uimim când cineva spune că strada „stă cu ochii” pe demnitari…

Pentru a vedea lucrurile integrat civilizația noastră le analizează, noțiunile lor se divid în două părți, față și spate. Dar, nu le divide pe toate. Pe alocuri, tradițional sau special, noțiunile contrapuse complementar sunt lăsate în amestec. În rezultat, stânga se confundă cu dreapta, coruptul cu penalul (identice!). Așa dar, apropiindu-ne de primirea Legii grațierii, atât de mult așteptată de români, cineva caută să mai strecoare în ea și lucruri inadmisibile, din cele care UCID. Convine?

Pe acest plai al grațierii, puțin bătătorit conceptual, probabil e posibil de format și o imagine proprie, autoritară. Participarea la formularea Legii grațierii, ar fi o variantă de ascensiune politică și pentru Dl Nicolaie. Dar, toate lucrurile se divid în două. Dacă, nu prin logica Paradigmei noi (segmentul de cunoștințe-lipsă, menționat mai sus), apoi prin intuiția puternică a românilor care „stau cu ochii” pe demnitari. Așadar, oricare amendament propus ar trebui analizat prin dezintegrare. Adică, privit dual: atât prin față, cât și prin spate.

1.Dividerea
Un exemplu nou, ca rezultat progresist de a vedea lucrurile integrat, Parlamentul român deja îl are. Familia română, compusă din un bărbat și o femeie, e separată de partea opusă complementar, de parteneriat, un cuplu a doi oameni de același gen. E o inițiativă legislativă națională proprie care manifestă individualitatea românilor. Deci, noțiunea familiei nu este o copie din legislația „democratică” recomandată de UE. Oricum, asta nu înseamnă că România ar putea fi incompatibilă cu alte structuri europene. Din contra. Prin exemplul dat, Statul român își manifestă cultura, credința în rațiune, înțelepciunea, perspectiva familiei fondată integral pe baza continuității: „Familia e formată din un bărbat și o femeie.”

Anume, așa se văd lucrurile reieșind din aparatul cunoașterii, limba română și structura ei. Limba română e spațioasă și suficient de bogată în cuvinte împerecheate. Noțiunile cuvintelor binare se înțeleg integrat, armonios și respectuos față de oricare cetățean al ei. Iar explicația, e simplă. Toate conceptele se împart în binare prin folosirea cuvintelor perechi și unitare prin folosirea unui singur cuvânt. Cuvinte împerecheate, sunt derivate care provin de la prima pereche de cuvinte, de bază: general-particular. Adică, cuvintele binare formează un șir de perechi, de la continuitate spre discreție. Cuvântul unitar însă e o reflecție care confundă integritatea și particularitatea prin aceiași unitate, 1. Integritatea nu este și unitate. Aceste două noțiuni nu trebuie confundate.

Este evident faptul, că familia integrată este o pereche formată din un bărbat și o femeie, o continuitate a existenței umane. Celelalte „celule sociale” sunt cupluri, discreții, alegeri particulare incomplete care trebuie asumate dual, atât din partea „alegătorilor” (mamă-copil; femeie-femeie; bărbat – bărbat), cei care cer o legislație echitabilă, cât și de Stat.

Așadar, dreptul minorităților sexuale nu poate fi încălcat. Problema constă în faptul, cum se înțeleg aceste drepturi. Ca drepturi sociale sau ca drepturi intime? Dacă vorbim de constrângere, atunci de ce se propagă în stradă intimitatea, festivalul lor teatral și vulgar al Gay-lor? O civilizație modernă ar trebui să excludă extremismul de acest gen. Așa, și despre achitarea drepturilor sociale ale minorităților sexuale s-ar putea vorbi în serios.

Libertatea intimă a omului nu poate fi constrânsă de nimeni. Dar, libertatea nu poate constrânge nici concentrarea pe aceleași câmp informațional, FAMILIE, a noțiunilor contrapuse complementar, pereche-cuplu. Aceste noțiuni nu sunt identice. (Ca să vezi, ele sunt tratate ca identice (doar de aceea, că sunt sinonime)). De aici, așa se înțelege și democrația! Dar, ceea ce e strict particular, intim (cuplu), nu poate fi confundat cu ceea ce e social (perechea). Legislația e socială și n-ar trebui să regleze intimitatea. La frontiera acestor două sfere de viață, biologică și socială, ar trebui să lucreze un intelect nou, post modern. Anume aici, lipsește acel segment de cunoștințe pierdute, „piatră abandonată…”.

Așadar, noțiunea de familie și cea de parteneriat trebuie să fie strict divizate, separate. Una e generală, alta – particulară. Una e eternă, alta temporară. Continuitatea vieții sociale nu poate include în sine discreția, adică ceea ce e temporar în limitele unei singure vieți. Dintr-o totalitate majoră de discreții continuitate nu va apare. Continuitatea și discreția sunt lucruri diferite, chiar de sunt complementare, la fel, ca generalul și particularul.

Precizez. Nașterea naturală, nu poate fi amestecată cu o naștere artificială sau amorală. Dreapta nu se confundă cu stânga. Ambele părți sunt egale, libere, chiar de au orientări diferite. De asemenea, un parteneriat familiar (bărbat-femeie), nu poate fi confundat, egalat cu unul temporar, gay (La mese diferite stăm în restaurante, dar nimeni nu îndrăznește să învinuiască majoritatea în încălcarea drepturilor minorității, din cele care iubesc sake. Nimeni nu se uită în păharele lor).

Împerecherea sau cuplarea, e o alegere strict personală de a continua sau de a se detașa de starea generală a vieții omului, generațiilor. Continuitatea națiunii, prin Lege, trebuie să ceară responsabilitatea unei generații față de altă generație. România, o face prin referendum. Oare, la această responsabilitate nu participă și minoritățile sexuale? Astfel, discreția liberă a „împerecherii” poate fi asumată de Stat ca proces natural, de cuplu (5-6%), chiar dacă majoritatea (95% trăiesc în perechi) covârșitoare a populației nu acceptă acest proces pentru sine (Pentru sine!). Astfel, se apără familia, continuitatea națiunii, iar paralel, se respectă și drepturile minorităților sexuale.

Dar, aceste lucruri oricât de bine nu ar fi rumegate, oricând vor fi atacate de un alt argument „dialectic”, deoarece limbajul folosit de români adesea „e tradus” din limbile popoarelor „progresiste”, gen SUA, Olanda, etc.

E de constatat, că limba engleză este mai săracă ca cea română în capacitatea sa de a forma concepte integrate și libere, echilibre. Asta se explică prin folosirea în limba engleză a cuvintelor unitare, solitare, în loc de cele perechi, binare (respect-stimă, iubire-dragoste, etc.). De aici, noțiunile generale se confundă cu cele particulare, morala cu etica, socialul cu intimitatea, dragostea cu sexul, sentimentul cu instinctul, căsătoria cu contractul, familia cu parteneriatul. Adică, ceea ce e evident, social, se confundă cu ceea ce e strict particular, tainic (intim). Dar, egalitate între general și particular, social și intim, nu există. Acestea sunt planuri diferite, extrapolate. De aici, și iluzia luptei pentru egalitatea minorităților sexuale.

Asta se întâmplă de aceea, că la granița acestor două sfere de activitate, social-intim, lipsește un segment important de cunoștințe, non definite, ZERO, un izvor, sursă a cunoașterii (moral-0-etic; sentiment-0-instinct; iubire-0-dragoste). De aici, și prezența ocultismului este susținută atât de fenomenul corupției, cât și de terorism, și de crimele cu care se duce lupta.

2.Corupția ucide!

Acest fenomen al corupției ca crimă, practic observat și formulat, cu părere de rău este înțeles de mulți oameni ca particularitate. Ca și la hoți: Nu este prins, nu este nici hoț. Sau, ca la oamenii iresponsabili: Merge și așa! Unde nu se fură, corupe?

Dar, pentru a introduce în inima românului această formulă „Corupția ucide!”, ca adevăr absolut, e necesară implantarea ei paralelă în intelect, în minte. Corupția, ca fenomen generalizat și explicat științific, nu poate avea condiții de a fi generalizată. Corupția, nu este o particularitate a omului amoral, ci o stare de valori generale pusă la îndemâna omului căruia i se acordă încrederea. Iar asta, e imposibil de explicat fără aplicarea celulei cunoașterii: 1-0-1, general-0-particular; inimă-0-minte; moral-0-etic, social-0-intim, bani-0-încredere, etc. De aici, se începe lupta cu criza încrederii în clasa politică actuală.
Există o multitudine de cuvinte folosite unitar, din cele care ne formulează sentimentul lipsei de siguranță socială. Toate cuvintele se află pe o axă care reflectă starea de lucruri de la general la particular. Crima, hoția, încălcarea oricăror legi de stat sunt părți particulare ale activității sociale care se pedepsește prin lege. Multe încălcări sunt efectuate din prostie, educație slabă, afecțiune, alcoolism, etc.

Oricare formă de încălcare a legii de Stat se efectuează binar: conștient sau inconștient, premeditat sau în afecțiune.

Corupția însă e un act penal conștient, premeditat, de extremă. El se face prin convingeri adânci, particulare, de trădare de sine însuși, de auto degradare prin o ascensiune materială demonică. Omul corupt nu poate pretinde la generalizarea penală a actului său ca pe un păcat, vină inocentă sau fapt efectuat din necesitatea de a supraviețui, însuși din foame vre-un fruct social. Asta, nu se iartă. Corupția ucide cu adevărat! Ea, e o bombă cu efect întârziat. Otravă! Dar, fără formula axiomatică, 1-0-1, aceste lucruri nu se înțeleg.

Am putea spune de asemenea, că efectul întârziat al corupției se produce și din cauza tratării Științei moderne ca Unitate indivizibilă, incompatibilă cu religia. Astfel, moralitatea omului actual se mai numește etică, un șir de norme de activitate socială în care intră și forma ascunsă, ocultă. Multe probleme de Stat se rezolvă în saune, băi private sau pe adrese necunoscute.

Deci, Știința universală ca Unitate va trebui supusă analizei. La început, dezintegrată, 1-0-1. În rezultat se va recunoaște alături (vizavi) de Știința ordinară, obișnuită,1, a perechii sale, o știință ascunsă, alt 1. Aceasta, e Știința extraordinară a axiomelor și dă posibilitatea de a privi la Știință ca la o integritate a realității raționale și iraționale (rațional-0-irațional). În ea se va găsi metodologia creării lucrurilor integrate, armonizate adecvat naturii (ordinar-0-extraordinar; Unitate-0-Integritate, particular-0-general). Iar de aici, nu e departe și trezirea românului “din somnul său de moarte”.
La fel, alături de oricare Credință irațională în zei, 1, se va alătura și partea ignorată, Credința în rațiune (irațiune-0-rațiune), alt 1, în aceiași zei, oameni, Parlament și Guvern. Așa, în oricare domeniu de activitate vom fi prezenți, alături de noi vom păstra ca punct de reper, Măsura de aur. Adică, structura spațială a lucrurilor, 1-0-1, față-0-spate, penal-0-corupt, bani-0-încredere, etc. Aceste noțiuni nu sunt contradictorii, ci complementare, integrate, păcat și pedeapsă. Numai că, ceea ce e penal e și particular. Se mai iartă. Iar, ceea ce e corupt, nu! Principial! (Vezi pe net: „LOGICA: Principiul indicativ”, autor, Victor Deleu). Datorită încrederii acordate de popor demnitarilor, lumină a ochilor , și educației unilaterale în care egocentrismul e lăudat, corupția se extinde ca un foc. Corupția nu poate fi generalizată. Corupția trebuie stopată la nivel de gând, înainte de naștere, anihilată la timp în conștiința omului post modern.

Deci, ceea ce e făcut conștient, nu poate fi grațiat!

Dl Nicolaie Șerban material încă nu este corupt. El, numai a păcătuit din neștiință și e pedepsit, deja. El știe, că fundamentul social-democrat al partidului său este unul unilateral, un spațiu politic îngust, dar suficient pentru a trăi bine, educa oameni cu intenții de grup, la fel de corupți spiritual ca el. Mai departe, până la actul corupt, e numai un pas. Vorba acestor demnitari e lunecoasă și dulce, acoperă viitorul pregătit pentru PSD.
Asta se întâmplă acolo, unde poporul e manipulat (servit la mese din banii PSD) și pus în spațiul liber de așteptare a vieții decente (27 de ani de viață „democratică”), de până la momentul când oamenii „deșteptați”, abătuți de nevoi, vor însuși singuri Paradigma nouă, un segment de cunoștințe pierdute, „o piatră abandonată din neglijență de primii zidari (probabil, pesediști preistorici)”, cei care au zidit fundamentul Teoriei Cunoașterii actuale. Așa, probabil, va apărea și clasă nouă politică. Toți vrem o clasă nouă politică. Altfel, cum?

Foto: Epoch Times România

De la „Centrul românesc de Știință și Cultură”.
16.05.2017, Victor Deleu

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!