10 decembrie 1918, cu Ordinul nr. 807 al Marelui Cartier General, se constituie, la Sibiu, Comandamentul Trupelor din Transilvania! La 12 februarie 1948 s-a înfiinţat ziarul „Orizont militar”, periodic al Diviziei 4 Infanterie „GEMINA”

Anul acesta s-au implinit 74 de ani de la înfiinţarea ziarului „Orizont militar”, periodic al Diviziei 4 Infanterie „GEMINA”.  Aceasta divizie de infanterie are o istorie foarte interesantă, cu multe suișuri și coborâșuri, dar dovedindu-se până la urmă o adevarată “supravietuitoare”. (www.clujarm.ro)

Vă invităm să citiţi ultimul număr al publicaţiei militare! http://goo.gl/5OHU4R

Un scurt istoric al al Diviziei 4 Infanterie „GEMINA”

Armata a 4-a (de Nord) s-a înfiinţat în noaptea de 14/15 august 1916 prin Înaltul Decret nr. 2784, semnat de regele Ferdinand I al României.

Primul comandant a fost generalul de divizie Constantin Prezan (1861 – 1943), cel care, în 1930, a fost distins cu gradul suprem de mareşal.

Punctul de comandă al Armatei a 4-a a fost stabilit la Bacău. Avea în compunere Diviziile 7, 8 si 14 Infanterie, Brigada 3 Mixtă, Brigada 4 Călăraşi, Divizia 2 Cavalerie, trupe şi servicii ale Corpului 4 Armată din Iaşi.

În campania militară din Carpaţii Orientali şi din Transilvania au mai intrat în subordine, temporar, Diviziile 6 si 15 Infanterie, ultima fiind numită şi „Divizia de Fier”, comandată de generalul de brigadă Eremia Grigorescu, cel care s-a acoperit de glorie în bătălia de la Oituz, sub deviza „Pe aici nu se trece!”.

La 10 noiembrie 1916, la comanda Armatei a 4-a (de Nord) este numit generalul de brigadă Constantin Christescu, iar la 5 decembrie 1916, Comandamentul Armatei a 4-a şi-a încetat activitatea. Marile unităţi şi unităţile din subordine au fost repartizate Armatelor 1 şi 2 Române, sub comanda cărora au participat la marile bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917.

Primul război mondial

Anul 1916

Chiar în ziua înfiinţării, cele trei armate române – 1, 2 şi 4 (de Nord) – s-au angajat în operaţia strategică pentru eliberarea Transilvaniei pe întregul front, de-a lungul Carpaţilor Orientali şi Meridionali.

Armata a  4-a (de Nord) avea un raport de forţe – general şi pe direcţii – favorabil, în măsura să-i asigure succesul. Ea dispunea de: 70 B.I., faţă de 17 ale inamicului; 35 escadroane de cavalerie, faţă de 3 ale adversarului; 61 baterii de artilerie, faţă de 9 ale D. 61 austro-ungare.

Ofensiva a început prin „deschiderea” trecătorilor de către trupele de acoperire, care au trecut la acţiune chiar în seara zilei de 14 august 1916, la orele 21.00, cu misiunea de a ocupa poziţiile inamice situate la circa 15 km dincolo de „frontiera” dintre Moldova şi Transilvania.

Operaţia ofensivă de sine stătătoare a Armatei a 4-a (de Nord) s-a desfăşurat în trei etape.

Prima etapă a cuprins actiunile din 15–20 august, în care ostaşii D. 14 I. (comandant – general de brigadă Paraschiv Vasilescu) au pătruns prin trecători astfel:

– Grupurile „Bistriţa”, „Bistricioara” şi „Bicaz” (fiecare de valoare a 5 batalioane de infanterie şi 1 – 3 baterii de artilerie) au atacat în lungul trecătorilor, au respins inamicul şi au iesit pe aliniamentul: vf. Calimănel, Bilbor, vest Borsec, vest confluenţa Putnei cu Putna Puturoasa.

– Ostaşii D. 7 I. (comandant – general de brigadă Ion Istrate), încadraţi în grupurile „Ghimeş” şi „Uz”, au respins inamicul şi au atins aliniamentul  gara Ghimeş, pantele estice ale munţilor Nemira.

– Bg. 15 I., ce constituia grupul „Oituz”, a eliberat localitatea Bretcu, iar la 17 august a respins inamicul din Tg.Secuiesc.

– D. 2 Cav. ( comandant – general de brigadă Gheorghe Basarabescu) a acţionat în lungul văii Oituz, a depăşit trupele Bg. 15 I. şi a atins aliniamentul Bixad, Sf. Gheorghe, Moacsa, ieşind în Valea Oltului.

Etapa a doua, din 21–28 august, a început prin ofensiva D.14 I., care a eliberat Topliţa cu forţele din dreapta şi a ieşit cu flancul stâng în Depresiunea Giurgeului.

– D. 8 I. (comandant – general de brigadă Ion Pătraşcu), introdusă în operaţie între D. 14 şi 7 I., a eliberat oraşul Gheorghieni, ieşind cu centrul pe aliniamentul Lăpuşna şi cu flancul stâng în pasul Bucium.

La încheierea etapei, Armata a  4-a (de Nord) ieşise pe aliniamentul Topliţa, vf. Bătrâna (1.634 m), pasul Bucin, Muntele Cucului, imediat vest Bixad, pe care a trecut la apărare.

Etapa a treia, 29 august–13 septembrie, s-a caracterizat prin eforturile făcute de comandamentul armatei pentru consolidarea flancului drept în vederea cooperării cu armata rusă, iar cu flancul stâng să dezvolte ofensiva şi să elibereze localitatea Odorhei, în scopul scurtării frontului şi asigurării legăturii cu Armata a 2-a Română.

Lupte dârze, în teren greu, au desfăşurat militarii din D. 14 I., D. 8 I., D. 7 I., D. 2 Cav., în urma cărora  Armata a  4-a (de Nord) a atins aliniamentul: sud Vatra Dornei, est Răstoliţa, est  Sovata, Praid, inclusiv Odorhei, pe care a trecut la apărare. Ea a eliberat zone importante din estul Transilvaniei (cu o suprafaţă de 12.000 kmp), realizând o pătrundere în dispozitivul inamic de 100 km, într-un ritm mediu de 2 – 3,5 km pe zi, iar frontul iniţial de 270 km a fost redus la 150 km.

Din cauza schimbărilor majore pe frontul de sud, la Dunăre şi Marea Neagră, şi a nevoilor pentru manevra de forţe şi mijloace pe direcţiile ameninţate, ofensiva armatelor române a fost oprită, la ordin.

Anul 1917

Deşi Armata a  4-a (de Nord) a fost desfiinţată la 5 decembrie 1916, marile unităţi şi unităţile din compunerea ei se vor acoperi de glorie în marile bătălii ale anului 1917.

În operaţia ofensivă a Armatei a 2-a Române, de la Mărăşti, din 11–17 iulie 1917, s-au distins şi bravii ostaşi ai D. 8 I., care au dus lupte deosebit de grele pentru cucerirea înălţimii Arşiţa, a crestei Cornu Măgurii şi muntelui Caşin.

În operaţia de apărare a Armatei 1, de la Mărăşeşti, din 24 iulie–6 august 1917, precum şi în ripostele ofensive, a luptat si D. 14 I., la flancul stâng al dispozitivului C. 3 A., între pădurea Calini şi malul Siretului.

În sfârşit, în bătălia Armatei a 2-a Române, de la Oituz, din perioada 26 iulie–22 august 1917, alte două mari unităţi din fosta Armata a 4-a (de Nord), D. 7 si 8 I., comandate de generalii de brigadă Nicolae Ruginschi şi Ion Pătraşcu, au fost angajate într-o puternică confruntare cu forţele germane şi austro-ungare.

După 50 de zile de lupte la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, şeful misiunii militare franceze sublinia că „subordonaţii şi colaboratorii mei au o pildă în atitudinea şi bravura ofiţerilor şi soldaţilor români, care atrag în acest moment admiraţia tuturor armatelor aliate şi cărora chiar duşmanii le aduc omagiul lor”.

 Anii 1918 şi 1919

La 10 decembrie 1918, cu Ordinul nr. 807 al Marelui Cartier General, se constituie, la Sibiu, Comandamentul Trupelor din Transilvania, la comanda căruia a fost numit generalul Traian Moşoiu (fostul comandant al Diviziei 7 Infanterie), iar în funcţia de şef de stat major, generalul Ştefan Panaitescu (fostul comandant al Brigăzii 4 Infanterie). Punctul de comandă a fost stabilit la Sibiu, unde era şi Guvernul Românesc al Transilvaniei. Noua structură de armată avea în compunere patru divizii (6 si 7 Infanterie, 1 şi 2 V.M.) cu circa 15.000 de combatanţi.

În lunile decembrie 1918–ianuarie 1919, acţiunile trupelor române s-au desfăşurat între râul Mureş si Munţii Apuseni, pentru a obliga Ungaria să respecte deciziile Puterilor Aliate. Ulterior, prin înfiinţarea, la 8 februarie 1919, a C. 6 A. (cu D. 16, 17 si 20 I.) şi a C. 7 A. (cu D. 18, 19 şi 21 I.), se va desfăşura campania din Munţii Apuseni, până la graniţa de vest a României, în perioada 16 aprilie–2 mai 1919.

În vara anului 1919, din 30 iulie până în 6 august, s-a desfăşurat operaţia ofensivă a Armatei Române din Câmpia Tisei, finalizată cu ocuparea capitalei ungare, la 3 august. Trupele române din Transilvania, comandate de generalul Gheorghe Mărdărescu, au rămas pe teritoriul Ungariei până la 22 noiembrie 1919, retrăgându-şi ultimele unităţi în garnizoanele de reşedinţă din ţară în perioada 14 februarie–28 martie 1920.

 Anii 1920 şi 1921

Sunt anii în care Marele Cartier General s-a desfiinţat, iar corpurile de armată şi diviziile au intrat în „atribuţiile prevăzute de legi şi regulamente pe timp de pace”. Comandamentul Trupelor de Vest (pentru Transilvania) şi Comandamentul Trupelor de Est (pentru structurile militare dislocate la est de Prut), înfiinţate în anul 1919, au continuat să existe până la 1 aprilie 1921, când au fost desfiinţate.

Comandanţii Comandamentului Trupelor de Vest au fost generalii Arthur Văitoianu şi Nicolae Petala.

CORPUL 6 ARMATĂ

 PERIOADA INTERBELICĂ

Anii 1921 – 1939

În perioada interbelică, în Transilvania a funcţionat Inspectoratul General de Armată nr. 3, care avea în subordine Corpurile 6 si 7 Armată.

Până la 1 aprilie 1921, când s-a desfiinţat Comandamentul Trupelor de Vest, la comanda C. 6 A. (şi a structurilor anterioare) s-au aflat generalii Constantin Prezan, Constantin Christescu, Traian Mosoiu, Gheorghe Mardarescu, Nicolae Petala şi Arthur Văitoianu.

După 1 aprilie 1921 şi până la 23 martie 1939, C. 6 A. a fost comandat de generalii Nicolae Petala, Danilă Pop, Alexandru Hanzu, Ioan Prodan, Dumitru Motas, Gheorghe Florescu şi Christea Vasilescu, eminenţi conducători militari, despre care Octavian Goga scria că „în perioada interbelică, în Cluj şi în Transilvania, toţi comandanţii au săvârşit o operă de mari proporţii şi de unanimă preţuire”.

Din C. 6 A. făceau parte D. 16 I. (Dej), D. 17 I. (Oradea) şi D. 20 I. (Târgu-Mures).

În condiţiile agravării rapide şi accentuate a situaţiei internaţionale, cu deosebire în vecinătatea României, la 22 septembrie 1939, Armata a 4-a, recent înfiinţată, a devenit Comandamentul Grupului de Armate nr. 1 din Transilvania. Mai multe pe Glasul info.

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo