Educaţia Inter-transreligioasă

    Cu toate că nu prea am tragere de inimă… încerc să mai scriu ceva… pentru Educaţia Inter-transreligioasă… un feed-back argumentat ar fi bine venit…

   Lipsa de experiență, de viziune și scăderea valorilor morale și sociale a făcut ca și disciplina ”religie/istoria religiilor” să fie formalizată, să devină o disciplină care să mărească doar nivelul mediei generale, în detrimentul importanței sale primordiale – formarea de valori umane complexe și complete. Astfel, considerăm că ar fi necesar o reconsiderare pedagogică și metodică a disciplinei, și totodată o corelare cu societatea românească, europeană și internațională, pentru a răspunde necesităților actuale, deci am putea vorbi de necesitatea unei ”reformări” conceptuale a disciplinei, pentru a răspunde problematizărilor educației moderne.
Din aceste considerente am apreciat că este oportun să cercetez posibilitatea realizării unei educații inter/transreligioase în cadrul sistemului de învățământ, precum și impactul macro și micro structural prin implementarea unei viziuni inovative, în ceea ce privește educația religioasă.
DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Educația religioasă este o componentă a formării complete a individului, cu o valoare formativă de netăgăduit, ce are două componente:
– O componentă cognitivă, deci intelectuală, realizabilă în cadrul sistemului de învățământ general, românesc, deci o componentă de instruire educațională;
– O componentă afectivă, deci activ-participativă, nerealizabilă în totalitate în școală, dar realizabilă, în principal, prin conlucrarea familiei și Bisericii, dar și a altor factori educaționali, externi școlii, latură ce este ipostaziată prin trăirile de respect și evlavie, care, dacă sunt impuse în școală vor conduce spre trăiri fariseice, neputând forma credincioși practicieni, pentru că ”religia este ceva viu și nu o pictură; ea își dezvăluie așadar vitalitatea în efectul său” , deci am putea spune o parte de trăire religioasă autentică.
În cadrul paragrafului anterior, am folosit doi termeni – instruire educațională și educație, fapt pentru care consider necesar, în continuare să lămurim înțelesul acestora, astfel:
– Instruirea este procesul de predare a cunoștințelor și deprinderilor într-o instituție de învățământ ;
– Educația reprezintă ansamblul de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirii intelectuale, morale sau fizice ale individului , deci reprezintă sistemul complex de formare a personalității individului.
Raportându-mă la conceptele de mai sus aș putea afirma că instruirea este procesul prin care se urmărește dezvoltarea deprinderilor intelectuale, într-un mediu organizat și într-o anumită perioadă de timp, prin care individul primește noțiuni fundamentale în domeniile de interes ale unei națiuni, cu scopul de a-și forma o educație complexă, pentru sine și pentru societatea în care trăiește, iar educația ar reprezenta modalitatea prin care individul demonstrează, în mod practic, însușirea și înțelegerea conceptelor intelectuale dobândite atât prin intermediul sistemului școlar, cât și prin intermediul altor factori extra-școlari.
Astfel educația este necesar să aibă, raportându-ne la finalitatea ei, dar și la necesitățile societății românești, mai multe axe sau traecte ale instruirii educaționale, astfel:
– Instruire/educație științifică – are rolul de a dezvolta abilitățile și de a transmite însușirile de bază, în domeniul științelor fundamentale, necesare dezvoltării societății;
– Instruire/educație civică și etică – are rolul de a forma un individ responsabil, cu o conștiință socială sănătoasă, un individ interesat de bunul mers al civilizației din care face parte;
– Instruire/educație estetică – are rolul de a cultiva în individ legile frumosului și ale armoniei dintre om și mediul înconjurător, prin crearea sau respectarea tuturor formelor de exprimare a acestora (pictură, muzică, sculptură, etc.)
– Instruire/educație fizică – are rolul de a contribui la dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a organismului, cu scopul de a forma calități fizice necesare muncii sau activității sportive;
– Instruire/educație sexuală – are rolul de a transmite și dezvolta aspecte ale dezvoltării comportamentului sexual uman;
– Instruire/educație inter/trans religioasă – are un dublu rol:
o instrucțional – de a transmite cunoștințe despre activitatea religioasă umană, în decursul timpului și în diferite locuri, în mod complet și autentic, pentru a se putea dezvolta un individ liber și conștient de menirea și rolul său social, cultural și religios;
o educațional – de a dezvolta spiritualitatea/trăirea religioasă specifică fiecărui grup religios sau confesional.

Autor: Felix Godeanu

10 august 2023

Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.