Duminica dinaintea Naşterii Domnului (a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului) – Sf. Ev. Matei 1, 1-25 (Genealogia Mântuitorului)
preluată din online
,,Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacov, iar Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov, iar Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei din care S-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iar Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevoind să o vădească, a vrut s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: Iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.”
Cuvânt la duminica dinaintea Nașterii Domnului
,,Hristos Se naște, slăviți-L; Hristos din ceruri, întâmpinați-L; Hristos pe pământ, înălțați-vă. Cântați Domnului tot pământul.” (Catavasia I a praznicului)
Întâmpinăm cu bucurie marele praznic al Nașterii lui Hristos, Care a înnoit lumea și a chemat pe oameni la o viață de credință și de tărie nouă. Nu este praznic pentru creștini care să aducă atâta bucurie în sufletele noastre și în casele noastre ca Praznicul Crăciunului. Copiii noștri se pregătesc să ne vestească minunea Nașterii de la Betleem prin cântece de stea, tinerii prin colindele cele mai frumoase.
Mamele noastre ne împodobesc casele cu icoane și miros de tămâie. Preoții ne vestesc și ei apropiata venire a lui Hristos pe pământ, umblând cu icoana Nașterii Domnului prin casele noastre. Toți ne silim să mergem la biserică cu toți ai familiei, toți ne împăcăm unii cu alții, toți ne pregătim să primim curați pe Hristos în sufletele noastre.
Biserica noastră Ortodoxă se pregătește cu grijă și vrednicie pentru această sărbătoare, cu post pregătitor de șase săptămâni, pe care fiecare îl ține după putere. Însă Iisus Hristos nu intră în casele unde este vrajbă, ură și răutate. Nu vine la cei care nu se roagă, nu fac milostenie, nu se spovedesc și nu merg la biserică. Nu merge la cei care iubesc păcatul, care au inima împietrită, unde e necredință și îndoială. De aceea, ascultând glasul Evangheliei care ne spune: ,,pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei 3, 2), suntem îndemnați la o permanent curăție, la o naștere din nou. A zis Prorocul Isaia: ,,Când te vei întoarce și vei suspina, atunci te vei mântui.” Avem mărturie, de vom suspina pentru că am păcătuit, ne vom mântui.
Osteneala postului și pregătirii noastre duhovnicești se vede în mulțimea lacrimilor de pocăință. Deci nu deznădăjduim, dacă avem ca maică pocăința, cum spune Sfântul Efrem Sirul.
Fericit este omul care astfel se pregătește de Nașterea Domnului, omul care mereu se întoarce la pocăință, părăsind păcatele. Bucatele cele de multe feluri care ne îmbie la Masa Domnului sunt înfrânarea, postul, privegherea, rugăciunea întinsă și supunerea cu smerenie. De acestea Se îndulcește Dumnezeu mai mult decât de celelalte jertfe. Lucrarea faptelor bune este ,,pâinea Stăpânului”, spune Sfântul Apostol Pavel.
Sfântul Efrem Sirul spune: ,,Mare topitoare este pocăința, primește aramă și o schimbă în aur, primește plumb și dă argint.” Pocăința noastră Îl face pe Dumnezeu milostiv. Pentru aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ în trup, ca să ne liniștească mințile, să împace popoarele, să spele păcatele și să mântuiască. În dragostea dumnezeiască a Fiului, El slujește și ne mântuiește, omul cuprins de dragoste slujește și se mântuiește.
Sărbătoarea Crăciunului ne învață cum să ne formăm trăirea noastră sufletească, despre chipul în care trebuie să sărbătorim. Sărbătoarea adevărată pentru noi este conștiința curată, atunci fiecare zi devine pentru noi sărbătoare. De aceea, ,,scuturând tina de pe ochii minții, vede pe Cel ce este și se învață cunoștința Duhului”, Duhul care S-a pogorât peste Preasfânta Fecioară Se pogoară și peste sufletele cele preamăritoare de Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu S-a preamărit prin Însăși coborârea Sa pe pământ, dar preamărirea Sa rămâne străină de noi dacă nu ne coborâm și noi în adâncul smereniei.
Gânduri de felul acesta să le avem în minte când stăm în fața Praznicului Nașterii Domnului ca să vedem cât suntem de ostenitori spre cele bune, pentru schimbarea cea bună, și de ne vom cunoaște starea și vom găsi lipsuri, să ne dorim mai mult, să ne silim mai mult să fim învredniciți de bucuria îngerilor, a păstorilor, a magilor închinători la Ieslea Betleemului. Amin.
Părintele Marius Olivian Tănasie
Sursa: ,,Calea Înălțării” nr. 52.
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet