Cât costă o viaţă? Cât de aproape este moartea? Cursul de prim ajutor!

Poate aţi văzut prin filme, poate aţi auzit.
Poate pare banc, dar este ceva serios. Chiar mortal.
Un om, oricare, se poate îneca de la o înghiţitură de mâncare. Şi poate muri sufocat, într-un timp scurt, chiar foarte scurt.
În copilărie am avut parte, în şcoala primară, de cursuri de prim ajutor. Bine făcute, arătându-ni-se cum se pune bandajul la o rană pe mână, pe picior sau torace, cum se imobilizează o mână cu fractură, ce se face dacă leşină cineva de insolaţie etc.
Mi-au fost de mare folos.

Fiind acasă cu fratele meu, la masa de prânz vorbeam şi râdeam… ceea ce m-a făcut să înghit greşit. Bucata mi-a rămas în gât şi am început să mă sufoc. Gâjâiam încercând să respir. Bunica, Dumnezeu s-o odihnească, mi-a strigat: „Bagă-ţi degetele în gât!”. În acelaşi timp venea spre mine cu mâna ridicată, pregătită să mă lovească peste spate. Dar n-a mai fost nevoie! În acea fracţiune de secundă mi-am amintit cum ni se spunea la cursul de prim ajutor:

„Dacă vă înecaţi cu ceva, încercaţi să provocaţi voma; dacă nu merge, câteva lovituri pe spate, în partea de sus, înspre ceafă; dacă nu merge (în cel mult cinci lovituri), manevra Heimlich”.
Mi-am băgat degetele în gât şi spasmul a fost destul de puternic spre a-mi elibera căile respiratorii.
Mi-au salvat viaţa în acele clipe bunica şi cursul de prim ajutor.

De-a lungul timpului, am avut durerea de a întâlni oameni în situaţii extreme, în care cursul de prim ajutor şi-a dovedit valoarea.
De la un bărbat ce făcea atac de cord în intersecţia Liviu Rebreanu cu Nicolae Grigorescu (Bucureşti) ori un militar în rezervă în criză de hipoglicemie (cu leşin) în metrou la Universitate (Bucureşti), până la o fată cu piciorul scrântit în Munţii Apuseni şi în jurul căreia câţiva colegi stăteau neputincioşi (nu învăţaseră niciodată să facă „scăunelul”), au fost tot felul de împrejurări în care pregătirea din şcoala primară a salvat vieţi ori a ajutat la trecerea mai uşoară şi mai bună peste anumite accidente.

Desigur, faptul că părinţii mei aveau şi ei asemenea cunoştinţe şi se asigurau din vreme în vreme că nu le-am uitat a fost de mare ajutor.
Dar esenţial rămâne cursul de prim ajutor pe care l-am urmat.

Cât costă o viaţă?
Ce înseamnă să ştii că ai putut ajuta un bărbat căruia îi era rău şi despre care alţii spuneau, dispreţuitor, „e beat”, dar care se ţinea cu mâna încleştată de piept (= atac de cord)?
Ce înseamnă să moară lângă tine un om – cunoscut sau necunoscut – pentru că a înghiţit greşit o bucată de mâncare şi nu ai ştiut cum să-l ajuţi?
Cât costă o viaţă?

Există cursuri de prim ajutor!
Pentru studenţi şi elevi, Crucea Roşie asigură cursuri gratuite! (Să nu uităm că un asemenea curs poate salva chiar viaţa celui care l-a urmat!)
De asemenea pentru cei care vor să lucreze ca voluntari, Crucea Roşie asigură cursuri gratuite!
Iar dacă vrem „doar” să putem salva o viaţă dacă se întâmplă să fie cazul, cursul costă undeva la 200 (două sute) de lei.
Şi înseamnă, cu totul, 12 (douăsprezece) ore de curs.
Cât costă o viaţă?

Cursuri de prim ajutor Crucea Roşie pentru public!

citeşte… şi dă mai departe!

publicat pe 12 octombrie 2017

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo