,,Te iubesc până la cer și înapoi!”

,,Eram copil când am cunoscut-o pe Maica Vartolomeea.

Îmi aduc aminte de drumul pe care il urcam pe munte, împreună cu mama mea. Iubeam pădurea, cu copacii ei înalți, aerul de munte, stâncile, priveliștea. Când ajungeam în vârf, unde ne întâmpina maica, nu mai simțeam oboseală sau efort, ci doar bucurie. Maica ne primea cu căldura și mereu ne oferea ceai, dulciuri, ce mai primea Sfinția sa de la oameni. Îmi amintesc, odată, când am urcat la maica Vartolomeea, și am întins o pătură pe jos, pe pământ, în fața bisericii și sfinția sa ne vorbea. Atât de simplu, dar profund, atât de smerit, cu o inocență de copil, care pe mine m-a impresionat până la lacrimi. Am mers ani de zile la Cioclovina, până m-am mutat în București, la facultate, și nu am mai ajuns atât de des. În ultimul an de viata, m-am apropiat mai mult de sfinția sa. Cred ca eram și mai matură și cu siguranță sufletul meu a simțit nevoia acestei apropieri. De fiecare dată când veneam la Mănăstirea Tismana, primul lucru pe care îl făceam era să merg să o văd. Nu pot exprima în cuvinte ce simțeam stând lângă maica Vartolomeea. Un sentiment copleșitor, pe care nu l-am mai simțit față de nimeni în viața mea. Când o priveam, parcă mă îmbrățișa cu ochii ei albaștri, ca cerul. Un albastru curat, adânc, în care mă vedeam în toată goliciunea mea și simțeam că stau lângă un înger. Privirea maicii era atât de blândă, încât putea înmuia și cea mai împietrită inimă. Nu imi puteam opri lacrimile, pe care nici nu le puteam explica – nu erau lacrimi de tristețe, nici de deznădejde, nici de neputință. Îmi simțeam toată ființa copleșită. Îmi era de ajuns doar să stau lângă ea, puteam să nu vorbesc nimic. Simțeam că ceva lucrează în sufletul meu. Maica obișnuia să îmi spună, “Te iubesc până la cer și înapoi”. Maica era iubire. Te ridica de la pământ și te urca în cer. Avea o expresie care mie mi-a rămas în inimă, îmi spunea, “Ne auzim la telefonul sufletesc”. Când eram cu maica, parcă nici nu mai eram pe pământ.

Îmi amintesc, într-o seară, când eram în București, m-am pus la rugăciune și eram mâhnită, m-am rugat și am pomenit-o și pe maica Vartolomeea, am zis “Maica, ajuta-mă cu rugăciunile tale”. La ceva timp, când am venit la Tismana, am intrat în camera unde era maica și, când m-a văzut, mi-a spus: “Te-am visat într-o seară, mă strigai, Maica Vartolomeea!, Maica Vartolomeea!”. Maicii îi plăcea să recite poezii, avea două poezii pe care mi le recita când mergeam la Sfinția sa, și eu îi cântam, îi plăceau mult, în special cântările închinate Maicii Domnului. Se bucura ca un copil și cânta cu mine. 

“Iubirea e Nemurire. Iubirea e ceva sfânt”, spunea adeseori. “E multă suferință în lume, sunt multe probleme”, ofta maica. Avea o inima atât de mare, încât încăpea o lume întreagă în ea. Citeam din cartea Sfântului Siluan Athonitul și mă gândeam la maica Vartolomeea de fiecare dată când citeam despre iubirea tuturor oamenilor, așa îndemna și sfinția sa. E o mare virtute să iubești toți oamenii și să suferi pentru ei, pentru suferințele lor. E un dar dumnezeiesc. Maica avea mult har de care mă împărtășeam și eu, fiindcă simțeam că plutesc de fiecare dată când eram cu Sfinția Sa. Plecam cu multă pace și cu nădejde, cu lumină în suflet.

În ultimele luni de viață, am început să mă rog Sfântului Nectarie pentru sănătatea maicii. Citeam acatistul, mergeam la Biserica unde sunt moaștele Sfântului. Într-o zi, eram in București, trecusem pe la Sfântul Nectarie, eram cu o prietenă și am întâlnit o altă cunoștință care ne-a spus că se face slujbă de Priveghere la Mănăstirea Antim, de la ora 21 seara, până dimineața la ora 5. Nu mai fusesem niciodată la o slujbă atât de lungă și am hotărât, împreună cu prietena mea, să mergem. În timpul slujbei, preotul rostea o rugăciune pentru cei adormiți și mi-a apărut în minte în acel moment, Maica. Nu am știut de ce, ba chiar m-am mâhnit de acest gând. Am stat până la finalul slujbei, iar dimineața, în jur de ora 10, am primit telefon, că maica Vartolomeea trecuse la Domnul în seara aceea.

Pentru mine, Maica Vartolomeea este Maica Iubirii, este un om sfânt care m-a ajutat mult. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a scos în cale un înger în trup de om!

Ce bun este Dumnezeu!”

Ileana Maria, Târgu Jiu

Sursă text și foto: maicavartolomeea.manastireatismana.com.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet