18/19 ianuarie 1821: Constituirea “Comitetului de Oblăduire” și premisele declanșării Revoluției lui Tudor Vladimirescu | VIDEO

Pe 18/19 ianuarie 1821, Theodor (Tudor) din Vladimir (județul Gorj), însoţit de 30-40 oameni înarmați, a părăsit Bucureştii şi la 22 ianuarie și-a stabilit cartierul general la Mănăstirea Tismana, una dintre cele mai întărite poziții din Oltenia, declanșând astfel, ceea ce va fi numită în istorie, Revoluția de la 1821.

La data de 19 ianuarie 1821, la București s-a constituit „Comitetul de oblăduire”, organism provizoriu alcătuit din mari boieri pământeni precum Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica sau Barbu Văcărescu, comitet ce avea menirea să asigure conducerea Țării Românești până la stabilirea succesorului fostului domnitor Alexandru Șuțu, ce decedase cu o zi înainte. Acest Comitet de Oblăduire îl va desemna pe Tudor Vladimirescu „să ridice norodul la arme”, pentru răsturnarea regimului fanariot, pentru înlăturarea stăpânirii otomane și cucerirea independenței țării. (Lecția de istorie)

La 23 ianuarie a rostit la Padeș proclamația pe care a conceput-o la Tismana cu ajutorul căreia a reușit să ridice la luptă toată Oltenia şi să-şi constituie o armată de tip popular căreia nicio forță locală nu i-ar fi putut rezista.  Proclamația de la Padeș are un puternic caracter național și social, mesajul central și subînțeles fiind acela al eliberării Țării de către domnitorii fanarioți și străini în general, inclusiv cei cărora le era subordonată ierarhic, Biserica Ortodoxă.

Este foarte important de menționat că revolta lui Tudor nu a fost una împotriva boierimii sau Bisericii, așa cum s-a speculat în comunism, cel mai bun argument în acest sens fiind faptul că întreaga mișcare fusese plănuită cu boierii din Partida Națională, care l-au ales eroul gorjean pentru a conduce. În ceea ce privește credința lui Theodor, așa cum se semna comandantul, menționăm că steagul său de luptă era unul creștin-ortodox: avea în centru Sfânta Treime, flancată, la stânga, de patronul său duhovnicesc, Sf. Theodor Tiron și la dreapta, de Sf. Gheorghe Purtătorul de Biruință.

Conducătorul însuși provenea din Mica Boierime: avea o moșie în satul Vladimiri, fusese vătaf de plai, echivalentul subprefectului de azi, în Mehedinți, făcuse o avere frumoasă din negoțul cu vite și dovedise reale calități de lider în războiul ruso-turc din 1806 – 1812. Atunci, Tudor Vladimirescu a luptat ca voluntar în armata rusă, unde a primit rangul de locotenent și a fost decorat cu Ordinul Sfântul Vladimir.

Ridicarea românilor s-a produs în contextul în care Poarta Otomană se confrunta cu revolte ale sârbilor conduși de Miloș Obrenovici, ale grecilor din Peloponez și din insulele egeene, precum și cu răscoale ale bulgarilor și albanezilor.

Bazându-se pe ţăranii liberi şi pe mica boierime, Tudor Vladimirescu a organizat oştirea revoluţiei, denumită „Adunarea norodului”, care a constituit începutul actului de constituire şi modernizare a armatei române. În structura oştirii lui Tudor intrau principalele arme ale vremii: infanteria, cavaleria, artileria şi unele elemente embrionare de geniu şi logistică.

Beneficiind de experiență militară, Tudor și-ar organizat armata ca o structură ostășească  autentică, scrie Generalul-maior(r) Ilie Gorjan:

„Infanteria era structurată pe regimente, fiecare a câte 1000 de luptători, puşi sub comanda unui polcovnic (colonel). Regimentul cuprindea 10 companii a câte 100 de oameni fiecare, conduse de un căpitan ajutat de un ceauş.

Cavaleria, alcătuită în majoritate din arnăuţi şi panduri, era organizată pe escadroane, cuprinzând fiecare între 50 şi 200 de luptători.

Artileria a avut de la început două tunuri, apoi şapte, dintre care trei erau de provenienţă suedeză. Comandantul artileriei a fost numit căpitanul Ienache Cacaleţeanu.

Subunităţile de geniu, compuse din structuri de fortificaţii şi elemente de asigurare a marşului, au efectuat lucrările de întărire din zona subcarpatică a Olteniei şi au consolidat taberele de concentrare de la Bucureşti şi Ţânţăreni.

Tudor Vladimirescu a mai creat structuri de logistică însărcinate cu asigurarea resurselor de muniţii, armament, echipament, hrană, furaje etc.

Instrucţia trupelor s-a executat permanent, atât în taberele de la Cotroceni, Ţânţăreni şi Slatina, cât şi în timpul deplasării forţelor de la un obiectiv la altul, sub îndrumarea şi controlul lui Tudor Vladimirescu, acordându-se atenţie pregătirii individuale, instrucţiei tragerii cu armamentul de infanterie şi însuşirii procedeelor de luptă corp la corp cu şi fără armă”. Mai multe pe: R3media

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo