Extraordinar! Baby Box a ajuns și în România

Un interviu despre această inițiativă

Ştiu că aveţi în plan o iniţiativă prin care ar urma să fie promovate Baby Box-urile, adică acele leagăne ale vieţii (cum sunt numite în unele țări) ce pot salva copiii abandonaţi prin diferite locuri de mame. Mai exact care e demersul pe care intenţionaţi să îl faceţi?

Îndrăzneț ca, în această perioadă vulnerabilă pe care o trăim în România: contextul economic, modul de utilizare a resurselor țării, situația alarmantă a demografiei, amenințarea războiului și multe alte răsturnări de valori și de situații, să apară o initiațivă legislativă pentru dreptul la viață al bebelușilor nou-născuți abandonați, nu-i așa?

Pornind de la ideea de combatere a abandonului ilegal, un proiect legislativ ca Baby Box este în opinia mea atât inovator, cât și vital pentru România. Aștept în această fază și alți lideri din diferite zone ale țării să se alăture proiectului.

Însă, convingerea mea în inițierea acestui proiect, este că Baby Box, înainte de a fi adoptat de Parlamentul României, el trebuie adoptat în primul rând în inimile noastre, ale românilor. Am pornit la drum cu ideea de conștientizare, ca românii să îndrăznească să creadă că și noi putem avea la îndemână o astfel de soluție sau mai precis spus, o ultimă soluție pentru părinții care se găsesc în imposibilitatea de a întreține un nou născut, așa cum acest proiect oferă deja în alte țări.

După depunerea proiectului legislativ la Parlament și adoptarea lui, urmează achiziționarea și amplasarea cutiilor în majoritatea orașelor României, și spun asta pentru că achiziționarea cutiilor se vor face pe plan local din donații private și campanii de sponsorizare. Mai sunt și alte aspecte legate de nevoia unei linii telefonice 24/7, pentru consiliere, suport și furnizare de resurse pentru mamele aflate în criză, pentru a le ghida, Baby Box să își păstreze astfel statutul de ,,ultimă șansă”.

Aţi luat legătura până acum cu factorii decidenţi pentru a le vorbi despre această idee?

De aproximativ doi ani am mers intenționat spre unele persoane cu influență, la care am apelat în nădejdea că vor putea să mă ajute cumva. Proiectul părea atractiv în aparență, dar cu toate astea mereu și mereu m-am lovit de respingere.

Însă am învățat în toată această perioadă un lucru care astăzi mă face mai încrezătoare în mine și în propriile resurse, faptul că atunci când în inima ta se conturează o viziune, 100% reușita depinde de tine. Asta implică multă muncă. În timp ce formezi o echipă, cât si ulterior, pașii decisivi va trebui să îi faci tu ca și lider, ceilalți doar văzând dedicarea și precizia cu care acționezi vor fi motivați să se alăture, iar aportul lor va fi vital. Singur nu vei reuși, însă tu trebuie să fii motorul care ține întreg ansamblul în mișcare.

De unde a pornit această idee?

Exact ca o idee. Apoi s-a transformat în pasiune, iar mai apoi într-o viziune.

Viziunea se naște de cele mai multe ori din durere. Este acea putere de a transforma trecutul tău cenușiu într-o armă pe care o pui la dispoziția semenilor, iar deja asta pot spune că vine dincolo de mine, vine de la Dumnezeu. Știu că e o metaforă, dar ea reflectă realitatea mea.

Sunt un  supraviețuitor al avortului. Am fost un copil respins încă din pântecele mamei, iar asta nu o spun ca și judecată. Am trecut printr-un proces de vindecare și îmi iubesc părinții, iar ei m-au iubit și au investit în educația mea. Atât au știut ei să facă cel mai bine în acele momente.

Faptul că Decretul 770 mie mi-a salvat viața, scopul meu este ca o altă lege să salveze viața altor bebeluși. Dumnezeu a luptat prin acest decret pentru viața mea atunci, iar felul cum îmi trăiesc astăzi viața este un răspuns la cât de mult a valorat viața mea pentru El.

De asemenea, în perioada Revoluției din 1989, aveam 10-11 ani, țin minte că eram afară cu alți copii de la bloc, ne jucam. Toată lumea era liniștită, era o zi obișnuită, când, deodată, un țipăt a zdruncinat tot cartierul. O femeie căuta în tomberonul de gunoi și a găsit un bebeluș nou-născut mort, într-o pungă de gunoi. Și acum îmi imaginez perfect acel eveniment, câtă forfotă și durere simțeam toți pentru acel bebeluș care nu a meritat să sfârșească în felul acela.

Vedeam cum alte țări au Baby Box și cum copii predați aici primesc un nou statut de înfiați și nu de gunoaie aruncate în tomberon, iar asta mă mișca profund. Sunt aproximativ 10 ani de când cochetez cu ideea și, pe zi ce trecea, flacăra pasiunii devenea tot mai puternică în inima mea.

Ce sunt aceste Baby Box-uri? Cum ar urma să funcţioneze această ,,poveste” în România?

Baby Box este cel mai sigur refugiu pentru bebelușii nou născuți abandonați. Mamele aflate în criză pot apela la această ultimă alternativă, fără ca ele să traiască cu vinovăția și rușinea uciderii propriului copil. Știm că acești copilași abandonați în zone fără siguranță, în frig, sunt găsiți de cele mai multe ori, prea târziu.

Baby Boxes sunt niște dispozitive controlate climatic și prevăzute cu un sistem de alarmă, amplasate în pereții stațiilor de pompieri, ai spitalelor și ai centrelor rezidențiale. Ele asigură păstrarea anonimatului mamei, cât și viața noului născut, iar mama, dacă se răzgândește, poate să îl ia pe micuț înapoi în maximum 6 săptămâni.

Practic, predarea unui nou născut în Baby Box reprezintă un act juridic care se ridică la consimțământul pentru adopție. În 45 de zile copilul poate fi adoptat.

Astfel, copii care mor, la propriu, în tomberoanele de gunoi, pot fi salvați și pot beneficia de o nouă familie, o aleasă educație și o nouă identitate prin adopție. Vom crește copii sănătoși emoțional, pregătiți pentru vremurile dificile pe care le trăim. Sunt atâtea familii de români în așteptare de ani de zile cu atestatul de adopție în dosar, pregătiți să le ofere tot ceea ce acești micuți au nevoie.

Trebuie să funcționeze și în România! Eu cred asta! Nu avem argumente (care să corespundă realității) care să spună că Baby Box nu funcționează.  Este vremea avansării!

Există locuri în ţară unde există astfel de dispozitive?

La noi în țară categoric nu există Baby Box.

În ce ţări există ,,leagăne ale vieţii”?

Când mă gândesc cât de răspândit este Baby Box, mă și copleșește entuziasmul. Nu mergem mai departe decât de granițele țării noastre; Ungaria are în legislația țării Baby Box, proiect adoptat încă din 1996. Doar ei îl denumesc incubatoare pentru copii nou născuți abandonați. Vă dați seama câte vieți am pierdut noi numai din 1996 până în 2023? Dacă mergem mai departe până la epoca medievală, în 1198, în Italia au apărut rotativele pentru copii, cu scopul ca aceștia să nu mai fie aruncați în râu și să devină hrană pentru crocodilii din Tibru, astfel mamele puteau să îi predea în aceste rotative amplasate în zidurile căminelor, bisericilor. Cred că Moise este printre primii copii predați într-un astfel de coșuleț al vieții.

Mai pot enumera Austia, Germania, Franța, Cehia, Elveția, Rusia, China, Brazilia, Portugalia, Filipine, Pakistan, India, Africa de Sud, Anglia, Irlanda, S.U.A., Canada, Coreea de Sud, cât și alte țări din întreaga lume. În S.U.A., de exemplu, la momentul de față sunt funcționale 164 de astfel de cutii salvatoare de vieți. Este o întreagă istorie, Baby Box a salvat viața a generații întregi de copii.

Sunteţi o promotoare a Vieţii, ştiu că aţi avut luări de cuvânt inclusiv în Parlamentul European. Când s-a întâmplat şi despre ce le-aţi vorbit atunci parlamentarilor? Aţi adus în discuţie şi această idee? Dacă nu, intenţionaţi pe viitor să le vorbiţi celor din Parlamentul European sau chiar Parlamentul României despre aceste dispozitive?

Aș începe cu ultima întrebare. Mi-am propus și îmi doresc o astfel de initiațivă în Parlamentul României, înainte de a depune proiectul de lege, iar acum că mă întrebați mă simt și mai provocată să merg intenționat spre asta. Cu siguranță, voi găsi persoanele și metoda care să mă ajute să promovez acest proiect și în Parlamentul țării noastre.

Da, la Parlamentul European în Bruxelles, am fost în 2019, cu ocazia evenimentului ,,Babies Go To The European Parliament”. Am participat majoritatea liderilor pro-life din România, cât și un băiețel micuț pentru care mama lui a luptat să îl păstreze. Practic, pentru aceia ca el noi am participat la acel eveniment, iar pledoaria mea a fost pentru mamele în criză. Să fiu avortată și chiar în acele momente mama mea să fie chemată la un consult ginecologic obligatoriu, iar medicii să intervină miraculos să îmi salveze viața; să fiu impactată toată copilăria și adolescența de avorturile făcute în comunism, în comunitatea în care am trăit; iar, la rândul meu, să trec la vârsta de 20 de ani prin aceeași experiență traumatică, a reprezentat o mărturie care cred că dă mult de gândit oamenilor politici despre realitatea crizei prin care o femeie poate trece la un moment dat, iar astăzi mesajul meu sunt sigură că ajută la vindecarea multor femei. El este viral pe online, se poate urmări. A fost o onoare pentru mine să fiu o voce în Parlamentul European.

Nu am vorbit despre Baby Box în Parlamentul European, deși viziunea era formată. Nu a fost momentul atunci și a și venit imediat pandemia, dar în afara țării m-aș adresa doar românilor din diaspora, care au și ei un cuvânt în apărarea acestor micuți. Unii dintre ei au văzut beneficiile Baby Box în alte țări. Practic, acum doi ani, cel mai mult m-a provocat o tânără din Germania care intrase în contact cu un Baby Klappe, așa se numește la ei, iar de atunci lucrez la acest proiect constant. Atunci am decis clar că voi merge pentru asta.

Este interesant ca, în Parlamentul European, să poți avea prilejul să devii o voce pentru acei copii nenăscuți, pentru femeile condamnate la tăcere, traumă și durere. Viața este un subiect discutat în Parlamentul European, cât și în Parlamentul României. Avem mulți oameni valoroși printre parlamentari și europarlamentari, doar că ei au nevoie de suportul nostru, al oamenilor de rând, de aceea cred că Baby Box trebuie adoptat în primul rând în inimile noastre, ale românilor de pretutindeni.

La final, câteva date despre cine este Dana Ardelean şi despre activitatea pentru Viaţă pe care o desfăşori…

Lupta pentru viață o dăm astăzi pentru copii, cât și pentru dependenții de droguri, alcool, jocuri de noroc, pornografie. De asemenea mereu voi fi alături de femeile care luptă cu trauma pierderii copiilor nenăscuți.

Locuiesc în Baia Mare, sunt căsătorită cu Emanuel de 24 de ani. Marcus, fiul nostru are 23 de ani, iar Ruhama 21, ambii căsătoriți. Ei ne-au adus multă cinste și suntem recunoscători de ceea ce ei sunt astăzi, iar familia noastră a crescut.

Împreună toți, cât și mulți voluntari, am pornit în 2016 Asociația Piciorușe ,,Little Feet”, cu scopul de a fi o voce pentru cei fără voce, suport pentru femeile care trec prin trauma unui avort, cât şi susținători de programe de prevenţie sarcină (prin abstinență sexuală) și a consumului droguri.

La un an de activitate, am intrat și în lupta pentru viața persoanelor cu adicții. Am deschis un centru rezidențial de băieți în Baia Mare, unde am activat 4 ani, iar astăzi dezvoltăm în Loc. Berința, Com. Copalnic Mănăștur, la 18 km de Baia Mare, ,,Centrul Residențial pentru Reabilitarea Persoanelor cu Dependențe Bogdan Rusu”, prin programul @NXTvision. Aici, pe viitor, vom dezvolta un centru multifuncțional de detoxifiere și reabilitare. În primăvară, vom deschide porțile noului centru, fără însă a ne pierde concentrarea de pe proiectul Baby Box, pe care tocmai l-am lansat.

Împreună suntem onorați să susținem comunitatea noastră și nu numai, căci am avut beneficiari din întreaga țară, cât și din străinătate. Vă invităm să fiți alături de noi, salvatori de vieți!

Toate datele de contact pentru proiectul Baby Box le puteți găsi pe www.babyboxes.ro.

Notă redacție: Susținem acest demers. Cei ce vor să se alăture, îi rugăm să ia legătura cu doamna Ardelean: contact@babyboxes.ro, 0722 366 565, Facebook aici.

6 octombrie 2023

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet