Crize, crize și iar crize

În luna mai 1979 mi-am cumpărat o mașină de ocazie. A costat 28.000 lei. Azi cu 30.000 lei cumperi o prăjitură! Un an am găsit benzină pe toate drumurile. Costa 3 lei/litrul. De la sfârșitul anului 1980 a început să se împuțineze benzina. S-a introdus cota de benzină. Aceasta a scăzut rapid, până a ajuns la 15 litri/lună de mașină. Cozile la stațiile de benzină au crescut și ele. În Severin, ca să ajungi la stația de la bariera Craiovei, începeai coada de la poarta CPL-ului. Avea mai bine de un kilometru. Ajungeai la stație după aproape o zi și o noapte de deplasare cu viteza melcului. Cei mai avantajați erau cei care făceau rost de câte un sicriu și-l puneau în mașină sau pe portbagajul de deasupra. Uneori același sicriu era schimbat de la o mașină la alta, până se prindeau  mai marii de păcăleală. S-au introdus apoi acele reglementări privind circulația în duminici: o duminică circulau mașinile care aveau număr cu soț, altă duminică cele cu număr fără soț. Au început tot de atunci restricționările la pâine și la principalele alimente. Motivația era clară: pe de o parte rezerva de petrol a lumii este aproape epuizată, iar pe de altă parte trebuia să scăpăm urgent de cele 12 miliarde dolari, pe care-i avea țara datorie.

Discutam atunci cu profesorul de istorie Mite Măneanu  din Severin. Ca unul care cunoștea destulă istorie, Măneanu era în stare să pună pariu că criza nu va dura mai mult de trei ani, fiindcă așa au fost majoritatea crizelor de la noi și de la alții.

Au trecut zece ani, criza s-a tot agravat, până a generat revoluția de la 1989. Tocmai se achitaseră și datoriile. Credeam atunci că o să se schimbe lucrurile, că o să fie raiul pe pământ. Silviu Brucan încerca să ne convingă că cel puțin 20 de ani ne trebuie ca să învățăm ce înseamnă democrația și economia de piață. Îl credeam un bătrânel sclerozat, incapabil să înțeleagă mersul istoriei. Iată că au trecut 20 de ani și n-am învățat nici una, nici alta. Dimpotrivă. Ne-am afundat de tot!

Marile și micile obiective industriale au fost distruse tot într-o veselie. Agricultura a fost pusă pe butuci. Comerțul s-a axat pe import. La export am dat hoții, borfașii, criminalii, violatorii și speranțele. Peste tot ne-am compromis în fața străinătății. Am făcut privatizări dubioase și am vândut averea țării pe nimica toată. Ne-am împrumutat de la toate băncile și de la toate țațele. Astăzi datoria se ridică la peste 80 miliarde euro. Este o sumă uriașă, pe care nici n-o putem exprima în bani românești. Nici după război nu am fost atât de înrobiți sub aspect economic. Populația țării scade și îmbătrânește. Tineretul își ia lumea în cap, căutând noi zări, unde să-și facă un rost.  Corupția este la ea acasă. Presa reușește și ea să dea în vileag din când în când ilegalități de care te crucești. Grupuri de interese și găști de tot felul au monopolizat viața politică, socială, culturală. Faci parte dintr-o astfel de grupare, ai șanse să te ridici. Uneori chiar dacă ai doar șapte clase elementare! Nu faci parte dintr-o astfel de grupare, nu exiști. Poți să ai pregătire temeinică, nu te bagă nimeni în seamă. Ai libertate să spui orice, că tot degeaba. Cel mult ești luat la întrebări de băieții cu ochi albaștri. Țara a ajuns să nu mai poată plăti pensiile și salariile. Bătrânii se tem, că nu vor mai avea cu ce să-și cumpere pâinea cea de toate zilele. Profesorii se cârpesc cu greu de la o lună la alta. Țăranii privesc cu durere cum pe pământul lor cresc scaieți și mărăcini și nu au cu ce să le muncească. Meseriașii adevărați sunt tot mai puțini și mai rari, iar cârpacii de tot felul mișună pe la porți, încercând să te păcălească într-un fel sau altul. Cerșetorii se înmulțesc ca ciupercile după ploaie. Pe coridoarele spitalelor mor oamenii bolnavi, că nu au cu ce să achite bacșișurile și medicamentele. Medicii de calitate sunt și ei tot mai rari, fiindcă cei mai mulți au luat drumul depărtărilor.  Îmbuibații zilei au salarii de sute de milioane și pensii pe măsură, iar un intelectual adevărat iese cu lacrimi în ochi dintr-o librărie, fiindcă n-a avut bani să-și cumpere o carte. Prin aer, apă, mâncare și băutură suntem otrăviți zilnic cu tot felul de chimicale, care ne distrug sănătatea și viața. Produsele românești sunt aproape inexistente pe piața internă. Ce să mai vorbim de cea externă!  Produsele străine au invadat piața românească. De cele mai multe ori sunt de calitatea cea mai proastă cu putință. A ajuns economia noastră de nu mai este în stare să producă ace cu gămălie sau agrafe de prins colile de hârtie. Și pe acestea le importăm!  Când deschizi televizorul, – dacă-l mai deschizi – , nu vezi decât ceartă ca la ușa cortului între oamenii politici,  auzi de tot felul de ilegalități, crime și infracțiuni. Minciuna stă cu regele la masă, cum spunea poetul. Dezgustul și îngrijorarea se citește pe fața fiecăruia. Numai inconștienții și câțiva privilegiați mai sunt veseli și-și mai pot permite să facă planuri pentru viitor. De la începutul anului până acum abia dacă am mai văzut o femeie gravidă! E o criză economică, e o criză morală, e o criză culturală, e o criză religioasă, e o criză…. !

 Și așa, din cei trei ani proorociți cândva de un profesor de istorie, criza a ajuns la 30 de ani și încă nu știm dacă am ajuns la jumătatea ei. Luminița de la capătul tunelului e tot mai mică și tot mai îndepărtată. Mulți cred că n-ar fi altceva decât lumânarea de la căpătâiul mortului!^[29]

[29] Crize, crize și iar crize, în vol. Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. IV, 2011, pp. 241 – 243; în vol. V, 2012, pp. 377 – 380 ; în ,,Buletin de informații”, Fairfield(Australia), an. 55(2009), nr. 2(mart.-apr.), p. 19; în ,,Datina”, Dr. Tr. Severin, an. XXIV(2014), nr. 6218(20 aug.), p. 6; an. XXV(2015), nr. 6380(23 apr.), p. 1, 5;

Fragment din cartea ,,Europa, Europa!!!…“, Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA, Editura Cuget Românesc, Bârda, 2019.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.