Pagina de istorie. 133 de ani de la nașterea generalului Emil Pălăgeanu
Asociația culturală Tătărescu
133 de ani de la nașterea generalului Emil Pălăngeanu (n. 31 ianuarie 1891, Adjud, Vrancea – d. între 23 ianuarie și 4 februarie 1953, Capul Midia), polisportiv desăvârșit, dar mai ales atlet (campion național ani la rând), a ocupat poziția numărul 1 în atletismul românesc în două perioade: 1933-1935 și 1939-1940. A fost aghiotant regal și profesor la clasa specială a Marelui Voievod de Alba-Iulia, viitorul Rege Mihai I.
Un document cu semnătura olografă a lui Emil Pălăngeanu, se numără printre documentele Asociației culturale Tătărescu.
În anul 1913, fiind un tânăr ofițer, Emil Pălăngeanu a fost selecționat, împreună cu fratele său, Nicolae, pentru a face parte din primele unități românești de schiori și trupe mobile de munte, foarte necesare, având în vedere în apropierea izbucnirii Primului Război Mondial. Frații Pălăngeanu au fost trimiși în Suedia, la pregătire, iar când au revenit în țară, au format nucleul viitorului Corp al Vânătorilor de Munte, a cărui eficacitate avea să se confirme în timpul războiului și ulterior. Pentru meritele lor din război, cei doi frați au fost decorați cu Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a.
În perioada interbelică, cei doi s-au dedicat instruirii tineretului românesc, prin educație fizică. În acest scop, Emil Pălăngeanu împreună cu Nicolae Pălăngeanu și Victor Bădulescu au înființat pe 17 iunie 1923 Oficiul Național pentru Educație Fizică (O.N.E.F.). De asemenea, Emil Pălăngeanu a fost președinte al Federației Române de Atletism în anii 1933 – 1935 și 1939 – 1940.
Emil Pălăngeanu a fost aghiotant regal și profesor la clasa specială a Marelui Voievod de Alba-Iulia, viitorul Rege Mihai I, cu care ținea orele de educație fizică. În același timp, era și cadru didactic la Institutul Militar de Educație Fizică.
În perioada 1941-1944, Emil Pălăngeanu a condus organizația Munca Tineretului Român, calitate în care, pe 8 martie 1943 s-a întâlnit cu Reichsarbeitsführer Konstantin Hierl, șeful Reichsarbeitsdienst din Germania Nazistă , iar în 1944 a fost numit Inspector cu pregătirea premilitară.
A fost arestat pe 15 august 1952, la vârstă de 61 de ani și condamnat la 60 de luni de muncă forțată, sub acuzația de „activitate dușmănoasă împotriva regimului democrat”.
A fost deținut în lagărul de la Capul Midia, unde a decedat după Crăciunul lui 1952, se pare că între 23 ianuarie și 4 februarie 1953. Trupul neînsuflețit i-a fost aruncat în stiva de schelete din magazia de stuf a Midiei, unde cadavrele așteptau examenul medicului civil, care trebuia să confirme moartea celor exterminați prin muncă forțată.
* * *
„Pălăgeanu Emil! Ce-ai fost, mă?”. „General!”. „Aha, general! De ce nu spui, mă, aghiotant regal, educator al fostului rege? Lasă că te aranjăm noi! La roabă!”.
Record neegalat vreodată!
Sufletul acesta de 60 de ani, demn, fusese o instituţie. Un „sportsman” adevărat, nu făcut din toc şi din călimară. Prin 1913, împreună cu al său frate, Nicolae, fuseseră trimişi în Suedia, la „specializare”, parte a primei unităţi de schiori şi trupe mobile de munte.
Peste trei ani, la Campionatele Naţionale de Atletism din 22-23 mai, de la Bucureşti, locotenentul Emil Pălăngeanu devine campion al ţării la toate cele patru probe clasice de aruncări: greutate, disc, ciocan şi suliţă!!!
De atunci, de mai bine de un secol, niciun alt sportiv nu a reuşit să-l egaleze… Patria intră în război. E erou la trecătorile din Carpaţi. „Pentru vitejia şi avântul cu care a comandat compania în luptele din 1916, la Boldogvaros. La sita Buzăului şi la Gura Siriului, unde, atacând la baionetă o companie inamică a distrus-o luându-i un rest de 40 de oameni prizonieri. Tot astfel a luptat la Mălaia împotriva unor forţe duşmane covârşitoare”.
Instruieşte prima unitate de Vânători de Munte din Armata Română, luptă pe fronturile din 1917. Anul 1922 îl găseşte la Stockholm, chemat de cei de acolo pentru cursurile Institutului Regal Central de Gimnastică. E una dintre piesele de bază la fondarea faimosului O.N.E.F. Nu stă-n birou. Coordonează atletismul, schiul, gimnastica şi înotul, povăţuieşte echipa noastră participantă la proba de patrulă militară, precursoarea biatlonului, la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1928, de la St. Moritz. Apoi este chemat să preia conducerea Institutului Militar de Educaţie Fizică.
Profesorul lui Mihai I
În 1932, devine aghiotant regal şi profesor de educaţiune fizică la Clasa Palatină a Marelui Voievod de Alba Iulia, viitorul Rege Mihai I. Nu uită prima iubire. E preşedinte, în două rânduri, al Federaţiei Române de Atletism, devine general de brigadă.
În martie 1945, suferă prima umilinţă. Este trecut în rezervă. Primeşte un document cu „personal activ al armatei care prisoseşte peste nevoile de încadrare”. E săltat în vara lui 1952. „Activitate duşmănosă împotriva regimului democrat”.
A doua umilinţă. Primeşte cinci ani. Capul Midia. Toamna, grea, iarna, şi mai grea. Când li se dau macaroane – da, minune! – e pedepsit pentru că nu vrea să muncească. Nu le mai primeşte! Borcea, brutarul, află de trecutul de sportiv. Îl scoate la careu şi-l pune să „sară ca iepurele”. Câtă suferinţă poate îndura un singur om? Cedează, treptat. Nu se mai poate mişca. Nu mai intră în baracă.
Doctorul Jovin îi ia pulsul, cere să fie dus la… Degeaba… Marele Emil I. Pălăngeanu decedase. Data nu-i sigură. Undeva între 23 ianuarie şi 4 februarie 1953. Trupul unuia dintre cei mai mari atleţi ai noştri ajunge în stiva de schelete din magazia de stuf de la Midia, aşteptând medicul civil, unicul care avea dreptul să confirme moartea „bandiţilor” exterminaţi prin muncă forţată.
Sursă: „Morminte fără cruce: Contribuții la cronica rezistenței românești împotriva dictaturii comuniste”, o lucrare scrisă de Cicerone Ioniţoiu.
* Semnătura olografă a lui Emil Pălăngeanu provine de pe o Adeverință primită de gorjeanul Lăpădat Hohoi în 1917, din partea comandantului Batalionului II, Reg. 2 Vânători de Munte, Maior Emil Pălăgeanu, viitorul general. Adeverința se numără printre documentele oferite de domnul Vasile Lăța, strănepot al familiei Hohoi, Asociației culturale Tătărescu.
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.